După psalmul 37

Să nu râvnești la cei ce viclenesc,
Nu pizmui pe cel cu două fețe
Că-s retezați din veacul omenesc
Cum iarba e cosită în fânețe.

Cel ce aspiră-n Domnu-n orice ceas
Se desfătează-n El și se încântă
Și-i poartă Dumnezeu fiece pas
Prin Țara Lui cea Veșnică și Sfântă.

Încredințează-ți viața ta-n Cuvânt
Ca soarta ta s-o poarte El cu mâna
Și-n judecata ta de pe pământ
Va străluci dreptatea-ți ca lumina.

Vei crește-n fericire zi cu zi,
Belșugul îți va crește tot mai mare,
Iar ipocriții se vor risipi
Din Viață în cădere și uitare.

Puținul care-l are-un om cinstit
Decât averi murdare mai mult face
Căci omul drept va fi blagoslovit,
Șireții vânturați vor fi din pace.

Cu arcuri și cu săbiile vor
Să facă-n lume cât mai multă dramă,
Dar spada se înfige-n pieptul lor
Și arcurile-n brațul lor se sfarmă.

Cu orice clipă sunt în Dumnezeu
Și El mă sprijinește cu Iubire
Cu palma netezește drumul meu,
Iar veșnicia-mi dă de moștenire.

Eu multe am trăit, dar n-am văzut
Un credincios să aibă-o soartă vagă
Să își găsească pâine cu cerut
Cu casa blestemată și oloagă.

Văzui fățarnici – arbori în puteri
Cu ramuri care ceruri le pătrunse,
A doua oară când venii din zări
Și rădăcina lor le dispăruse.

Cei drepți vor moșteni pământul tot
Și Țara vor avea-o pe vecie,
Amăgitorul va rămâne mort,
Chiar numele i-a fi-ngropat în glie.

Isus pe credincioși i-a înălța,
Pe cel neprihănit îl ocrotește
Și-a câta dată slavă Îi va da
Poporul ce în El nădăjduiește.