Vino!

VINO!

*
Deznădejdea revarsă amărăciune,
Înăbușe orice speranță de salvare.
Sufletul tău cuprins de întunecime,
Aleargă după Isus, după înseninare.

Te-a chemat adeseori, cu bunătate:
- ”Intră în odihna Mea, să-ți dau pacea,
Și din lanțul fărădelegii, libertate...”
Stai la poala crucii, să-I auzi vocea.

N-ai stat destul în noapte ascuns,
Cu povara zilelor lungi și triste?
Nu te lăsa de îndoială străpuns,
Sub a suferințelor mari, restriște.

Vino, grăbește la lumina vieții,
Să trăiești mii de mii de frumuseți.
Să afli alinare în zorii dimineții,
Inima din iubire, luminii supune-ți.

Lasă-te condus în adevăr și dreptate,
Jugul Lui Isus să-ți fie steagul biruinței.
Răstignește-ți firea supusă la păcate,
Fericit să trăiești în harul credinței.

Amin!