Te iubesc, Ana!

I-am îngăduit gândului să zburde
Prin file îngălbenite și foi ude,
Am căutat mesajul potrivit
Dar iartă-mă, te rog, nu l-am găsit.
M-apuc să scriu, cuvinte nu găsesc
Căci rimele eu astăzi le trăiesc,
Aș vrea să curgă și să scriu ce simt
Dar dragostea în vers n-am să cuprind.
Nu sunt cuvinte pentru tine, draga mea
În care să pot exprima ceva
Sunt sentimente care se întâlnesc
Și se cuprind în simplul te iubesc.
Cu dragoste încerc să împletesc
Un vers, să-ți spun tot ce-ți doresc
Dar Dumnezeu mi-e martor, eu nu reușesc
Să trec peste cuvântul te iubesc.
Te port în rugăciune, draga mea
Și vreau ca Dumnezeu să fie-n viața ta
Să te-nsoțească oriunde ai fi
Să-ți pregătească multe bucurii.
Și aș vrea ca să mă ierți dacă greșesc
Acum, în suflet, aș vrea să pășesc
Să șterg ce a fost urât, să pun numai frumos
Căci tu ești pentru mine un dar prea prețios.
Ești sora mea cea dragă, balsam alinător
Și aș vrea ca veșnicia să nu cunoască dor,
De aceea o rugăciune mereu am să rostesc
Și voi striga într-una să știi că te iubesc.
Chiar dacă-n versu-acesta
Eu n-am spus la mulți ani,
Mă rog și cer într-una
Să fie o veșnicie... .
Emilia Dinescu