Sceneta Judecata lui Dumnezeu

Scenetă creștină: Judecata lui Dumnezeu
Titlu: Cine poate sta înaintea Tronului?

Personaje:
Dumnezeu (Judecătorul Suprem)
Îngerul vestitor
Omul Vinovat deplin
Omul Moral (vinovat pe jumătate)
Omul Religios (aproape totul bine, dar îi lipsește un lucru)
Omul Pocăit prin Har
Mulțimea sufletelor

Decor
Un tron mare, lumină puternică. În față, oameni stau în tăcere.

Se aud cuvintele:

„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.”
(Apocalipsa 20:12)

ACTUL 1 – Chemarea la judecată

Îngerul vestitor:
Tăcere înaintea Tronului! A sosit ziua dreptății. Să se deschidă cărțile!

Mulțimea (șoptind):
Ce se va întâmpla? Cine va putea sta în picioare?

Îngerul:
„Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
(2 Corinteni 5:10)

ACTUL 2 – Omul vinovat deplin

Îngerul:
Să vină primul!

(Un om tremurând pășește înainte.)

Dumnezeu:
Numele tău este scris aici. Ai auzit adevărul, dar ai iubit păcatul. Ai mințit, ai înșelat, ai urât, ai batjocorit.

Omul Vinovat:
Doamne... toți făceau la fel... lumea m-a împins...

Dumnezeu:
Ai dat vina pe lume, dar ți-am dat conștiință.

„Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
(Romani 6:23)

Omul Vinovat:
Mai dă-mi o șansă!

Dumnezeu:
Ți-am dat zile, ani, chemări, avertizări. Dar ai spus: „Mai târziu.”

Omul cade în genunchi plângând.

ACTUL 3 – Omul moral (vinovat pe jumătate)

Îngerul:
Să vină următorul!

(Un om drept în aparență, sigur pe el.)

Omul Moral:
Doamne, eu n-am fost ca ceilalți. Am muncit, am ajutat, n-am făcut rele mari.

Dumnezeu:
Ai făcut bine uneori. Dar să citim cartea inimii.

(Îngerul deschide cartea.)

Dumnezeu:
Mândrie. Judecată asupra altora. Neiertare. Vorbe ascunse. Invidie. Fățărnicie.

Omul Moral:
Dar acestea sunt lucruri mici!

Dumnezeu:
Pentru oameni par mici. Pentru sfințenia Mea, păcatul rămâne păcat.

„Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.”
(Iacov 2:10)

Omul Moral (glas frânt):
Atunci cine poate fi mântuit?

ACTUL 4 – Omul religios (aproape totul bine)

Îngerul:
Să vină următorul!

(Un om bine îmbrăcat, respectabil.)

Omul Religios:
Doamne, eu am postit, am mers la biserică, am dat milostenie, am fost cinstit, am păzit multe porunci.

Dumnezeu:
Așa este. Dar îți lipsește un lucru.

Omul Religios (surprins):
Un singur lucru?

Dumnezeu:
Da. Nu Mi-ai dat inima ta. Ai iubit religia, dar nu pe Mine. Ai ținut forma, dar ai respins predarea totală.

„Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești.”
(Matei 15:9)

Omul Religios:
Dar am făcut atâtea!

Dumnezeu:
Faptele fără credință și fără dragoste nu spală vina.

Omul Religios își pleacă capul.

ACTUL 5 – Tăcerea mulțimii

Mulțimea:
Atunci nimeni nu poate sta înaintea Lui... cine va fi salvat?

Îngerul:
Să vină următorul!

(Un om simplu, cu capul plecat, vine plângând.)

ACTUL 6 – Omul vinovat, dar spălat prin Har

Omul Pocăit:
Doamne... sunt vinovat. N-am nimic de apărare. Am păcătuit mult. Merit osânda. Dar pe pământ am auzit de Isus. Mi-am plâns păcatul. Mi-am pus credința în sângele Lui.

Dumnezeu privește cartea.

Dumnezeu:
Faptele tale erau multe și negre... dar să se aducă altă carte!

Îngerul:
Cartea Vieții Mielului!

(Se deschide o carte strălucitoare.)

Dumnezeu:
Numele lui este scris aici.

Mulțimea murmura uimită.

Dumnezeu:
Păcatele lui au fost puse asupra Fiului Meu.

„Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”
(Isaia 53:6)

Omul Pocăit plânge.

Dumnezeu:
Iar neprihănirea lui Hristos i-a fost socotită lui.

„Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”
(Romani 5:1)

Omul Moral:
Cum? El era mai rău decât noi!

Dumnezeu:
Da. Dar el a venit la Mine gol, zdrobit, fără scuze. Voi ați venit cu meritele voastre.

Omul Religios:
Și noi mai avem o șansă?

Dumnezeu:
Pe pământ era ziua harului. Aici este ziua dreptății.

ACTUL 7 – Sentința Harului

Dumnezeu către omul pocăit:
Nu pentru că ai fost bun. Nu pentru că ai meritat. Ci pentru că ai crezut în Mielul junghiat.

„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.”
(Romani 8:1)

Dumnezeu se ridică.

Dumnezeu:
Intră în bucuria Domnului tău.

(Omul cade la picioarele Tronului și plânge de recunoștință.)

FINAL – Mesaj către public

Îngerul se întoarce spre sală:
În ziua aceea vor exista doar două categorii de oameni:: cei care se apără singuri;: cei apărați de Hristos

Nu întreba cât de bun ești.
Întreabă-te: Ești spălat în sângele Lui?

„Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
(Ioan 3:36)

Lumina se stinge lent.

Voce finală:
Astăzi încă este har. Mâine poate fi ziua judecații.