Se aude un zgomot mare...

Se aude un zgomot mare...

Se aude un zgomot mare, printre pomi și luminiș
Vântul bate, ce-o fi oare, sau o pasăre în tufiș,
Zboară păsările în zare, se grăbesc, se-adună în stol,
Fug și iepurii grămadă, câmpul pare tot mai gol,

Iată aleargă veverița, potârnicile la fel,
Strigă bufnița și țarca: -Of! e vântul fug de el!
Face zgomot și copacul, crengile se-apleacă în jos,
Toate aleargă prin pădure, chiar și lupul fioros

Pe crenguțele cu frunze, se pitesc înfrigurate,
Păsări mici ce stau grămadă, cu codițe colorate,
Soarele parcă-i departe, cu căldura lui plăcută,
Pleacă vara vine toamna, căci natura așa-i făcută

Are patru anotimpuri, care se rotesc mereu,
Trec la rând pe calendar, căci... a hotărât Dumnezeu,
Toamna este mai bogată, cu a ei hotare pline,
Iată iarna după ea, cu zăpada ei ce vine

Primăvara e frumoasă, cu cocori ce vin în zbor,
Cu câmpiile înflorite, milioane de culori,
Însă vara dupa ea, se grăbește să apară,
Cu căldură sufocantă, fiindcă nu e primăvară

Au o frumusețe toate, dacă ști să le privești,
Dacă ești cu Dumnezeu, ști pe El să-l prețuiești,
Căci cu înțelepciune toate, Le-a creat cu-al Său Cuvânt,
Ca să aibă aicea omul, bucurie și Cuvânt

Bucură-te dar de toate, chiar de cele patru vremi,
Mulțumește și te roagă și de Domnul să te temi,
Stai ascultă cum șoptește, tot ce este în jurul tău:
-Mare este a Sa lucrare, Mare Este Dumnezeu! .

Floarea F.