Scrisoare

A fost sublim, a fost frumos,
Dar timpul a zburat spre cosmos
S-a scurs, s-a încheiat se pare,
Dar timpul a fost sărbătoare.

E dureros c-a fost prea scurt
Tot timpul cât l-am petrecut,
Aș vrea să-l mai lungesc nițel,
Dar timpul este cel mișel.

Plâng și nu pot să mă opresc,
Este normal, este firesc
Căci pleacă iar în depărtare
Fratele meu; inima mă doare.

Afară plouă neîncetat
Și cerul plânge c-ați plecat,
Eu nu pot lacrimi să opresc
Căci să plecați nu îmi doresc.

Îți mulțumesc că ai venit
Căci tare mult eu mi-am dorit
Să vii din nou la tine acasă
Și cu cumnata mea frumoasă.

Vă port mereu în rugăciune
Și vă doresc doar lucruri bune
Sunteți ai mei și vă iubesc
Cu gândul eu vă însoțesc.

Să mă purtați mereu în gând
Chiar de uitați al meu cuvânt,
Atunci când vă este mai greu
Să știți, mă rog la Dumnezeu.

Nu am nimic, dar sunt bogată,
Familia mi-e minunată,
E darul meu cel mai de preț
Aș vrea s-o spun cât mai citeț.

Sunt foarte, foarte fericită
Mă simt sublim, sunt împlinită
Familie cum e a mea
Nu cred că are nimenea.

Chiar dacă suntem despărțiți
De timp și spațiu; suntem uniți
De dragostea care ne leagă
Lumea nu poate să înțeleagă.
Emilia Dinescu