Ruga mamei...

Ruga mamei...

Cu părul nins și ochii slabi,
Cu brațe-ntinse spre Cel 'Nalt,
Și azi își cheamă la altar, copiii.
Pe nume-i plânge-n mijlocire,
Cu faptele ce le cunoaște și
Cere sfânta îndurare,
De la Părintele-Iubire.

Doar Lui Îi spune-ntotdeauna,
De-ai ei copii ... pe unde-or fi,
Să-i ierte, să îi izbăvească,
De gânduri negre, nebunii...
Lui Îi închină mulțumirea,
Pentru nemărginită grijă
Și Pâinea ce i-a săturat: Psaltirea.

...a amorțit-n-genunchi plângând...
Și mijlocind, și implorând,
Să-i ierte, să Îi recunoască
Îubirea Lui-dumnezeiască.

*********************
Ca la un semnal de: "Am primit!
Am ascultat și Am privit!",
Ea se ridică-ncetișor,
Încredințată în Mântuitor.
Cu murmurul în rugăciune:
- Mărit, slăvit și Preaînalt,
În mulțumiri m-ai ridicat,
În rugi și azi m-ai ascultat,
Părinte -Minunat...
...pe poalele-i bătrâne și cernite,
își șterge lacrimile ostenite...
Neîncetând să mulțumească,
Aceluia, ce a primit-o-n rugă,
Cu glas de mamă-ngrijorată:
- Îndură-Te Iubite Tată, iartă,
Familia să-mi trăiască...

Sanda Tulics