Pâinea și Iubirea

Pâinea și Iubirea

Atâți copii adorm flămânzi în lume
căci nu e nimeni să-i întrebe doar:
“-te-ai săturat? mai vrei puțină pâine?
sau poate-un biscuit micuț, măcar... ”

Atâți orfani sânt Doamne, azi în lume
vrăjmașul i-a desprins de-ai lor părinți,
și oare cui să plângă și să spună
c-adorm pe-obraz cu lacrime fierbinți?

C-adorm mereu cu gândul la mâncare
de ce-au primit, ei nu s-au săturat...
o, Tată... milă ai de fiecare
orfan al Tău, orfan nemângâiat!

Părinții sânt sau poate nu, în viață,
dacă trăiesc. . sânt duși în alte țări...
doar șterge-le lacrima de pe față
și mângâie-i cu sfintele cântări. .

Trimite-le și pâinea și iubirea
condu-i cu Brațul Tău de Dumnezeu. .
ca să cunoască Pacea, Mântuirea,
Ce numai Tu le dai prin Fiul Tău. .

Cândva am fost orfan. . fără de nume. .
priveam mereu spre cerul lucitor
și mă gândeam, oare-n această lume
nu-i nimeni să-nțeleagă al meu dor?

Mereu, mereu, spre ușa încuiată
priveam și așteptam să vina “ea. .”
dar n-a venit. . și-atunci, abandonată
eu m-am simțit. . Deodată, cineva,

A și venit. . când lacrimi tot mai multe
din ochii mei, curgeau fără opriri. .
El a venit. . necazul să-mi asculte
Și să-mi aducă cerul în priviri...

Purta pe cap ceva. . ca o cunună
dar nu din trandafiri. . ci doar din spin. .
Zefirul, adiind parcă, să-mi spună
dorea: -”. E Fiul Tatălui Divin... “

Și haina îi era plină de sânge
iar mâinile purtau urme de cui...
Privindu-mă, El începu a plânge:
-”Tu ești al Meu! Nu ești al nimănui!”

O, câtă bucurie-atunci în suflet
eu am primit. . știindu-mă salvat. .
Și ocrotit mereu în al meu umblet
de Tatăl meu cel Sfânt și Minunat!

Voi toți copii care orfani în lume
santeti. . și-n lacrimi va luptați mereu...
Pentru un biscuit. . un colț de pâine. .
Să știți: că sus în ceruri, Dumnezeu,

Privește-n suflet. . El știe mâhnirea
se îngrijește, când n-ai nici un ban...
Ca să-ți trimită pâinea. . și Iubirea
căci El e Tatăl oricărui orfan!

Daniela Banita