O albină mititică

O albină mititică


O albină mititică,
Se-aşeză pe-o floricică
Şi făcu doar o mişcare,
Şi se prinse de picioare
Un puf galben ca din soare ;
Şi sfârşindu-se mişcarea,
Se făcu polenizarea .

După ce-şi făcuse plinul
Şi se completă tainul,
Zboară iute spre stupină,
În pădureae cu sulfină .

-Cine oare te-a-nvăţat
Acest lucru minunat ?
Oare ce mare Artist
Ţi-a pus gândul altruist,
Să aduni muncind din greu,
Chiar pentru folosul meu ?

-Domnul nostru minunat,
Pentru asta m-a creat,
Ca să zbor din floare-n floare,
Peste câmpuri cu izvoare,
Peste ape cristaline,
Cu suratele albine .

Să adun chiar pentru tine
Şi polen cu proteine
Şi complex de vitamine
Şi nectar ce îl fac miere
Ca să ai multă putere,
Să ai viaţă din belşug,
Ca să poţi să mergi la plug .

-Uite , măi , ce meşteşug !