Noapte bună, somn ușor!

Printre crengi cu frunze dese
Se zăresc vag luminițe,
Semn, că suflete așteaptă
Printre gene, să pătrundă
Chiar moș Ene în persoană
Și în șoaptă să le spună
O poveste, să-i adoarmă.

O lădiță se deschide
Și din ea ies câte una,
Basme și povestioare;
După care, se pornesc
Ca să urce încetișor
Pe scărița de la pod,
Când, un sforăit ușor,
Vrea să spună tuturor:
Noapte bună, somn ușor!

Printre stele, unduiesc
Și coboară-ncetișor,
Multe vise adunate
Ce așteaptă în pridvor,
Să pătrundă în cămara
Unde geana se desparte
De surâsul sclipitor
Al poveștii spuse-n șoaptă,
De mămica sau tăticu'
Către copilașul lor.

Ca prin somn, aud un foșnet
Care stinge luminița;
Noapte bună, somn ușor!

Emanuel:Giarmata