Mama

Mama

O lacrimă cu greu opreşti,
Cuvântul mamă când rosteşti;
Parcă te înalţă în necaz,
Şi sfarmă aprigul talaz.

Te duce-n gând unde ai crescut,
În locu`-n care te-ai născut,
Şi- ţi aminteşte chipul drag,
Când te privea ades în prag.

Şi dorul te-mbulzeşte iar,
Purtând un gust de dulce-amar,
Vrând cu sfială a aminti,
Că totu-n viaţă-i a iubi! ...
... Lui Dumnezeu să-I mulţumeşti,
Că dimineaţa tu găseşti;
Un chip plăcut, neobosit,
Ce poate noaptea n-a dormit!

Ca Isus care te-a iubit,
Că pentru tine S-a jertfit,
Aşa e mama pe pământ,
Alinătorul nume sfânt.

Ca sufletul să-i înfloreşti,
Spune-i mereu că o iubeşti.
Arată-i că eşti mulţumit,
C-ai harul de a fi iubit.

De vrei în viaţă să primeşti,
Învaţă ca să dăruieşti;
Adună bunuri ce nu pier,
Şi vei avea comoară-n cer.

Te-ndemn azi fierbinte, ca-n tandre cuvinte,
Să-i spui: Te iubesc, mama mea!
Ea zilnic trudeşte, fiindcă te iubeşte,
Arată-i şi tu dragostea!