Iosif

Iacov avea 12 fii
Dar avea și-o fată
Dar pe Iosif îl iubea
Cel mai mult ca tată

Domnul i-a descoperit,
În vedenii anume,
Care mult i-a mai uimit,
Pe cei din mulţime.

El rămâne credincios,
Şi cuminte-n toate,
Şi se duce bucuros,
Tatăl să-şi asculte!

Drumu-i lung pân-la Dotan
Şi-apoi mai departe,
Ajunge la frații săi,
Cu multe bucate.

Dar ei gând rău au avut,
Şi în grabă mare,
Haina de pe el i-au luat,
Semn de răzbunare.

Au luat fratele lor,
L-au vândut pe galbeni.
Iosif, rob la Potifar,
Amărât şi singur.

Dar Domnul era cu el,
Căci el curăţia,
A păstrat-o zi de zi,
Și-a-nvins bătălia.

Şi chiar de a stat închis,
Biruinţa sfântă,
Mereu viaţa i-a condus,
Şi i-a dat izbândă.

A învins dureri şi-amar,
Multă nedreptate,
Şi rămas-a ca un far,
În Egipt, departe!

Eşti tu, tânăr credincios,
Fugi de ispitire,
Sau îneci viaţa ta,
În păcate grele?

L-ai lăsat pe Duhul Sfânt,
Mereu să te-nvețe,
Cum să rămâi credincios,
Să îţi dea povețe?

Semeni cu Isus mereu,
În a ta viață?
Străluceşte viaţa ta,
În zori de dimineaţă?

De-ți sunt ochii în Egipt,
Şi nu la răsplată,
N-ai să poţi ca să învingi,
Lupta, niciodată.

Stai de vorbă cu Isus,
Azi în rugăciune,
Ia-L ca Sfânt Apărător,
Fă ce este bine!

Luptă-te să fii creştin,
Nu doar de-adunare,
Ci şi-n lupte, chiar în chin,
Şi chiar la închinare!

Fii un Iosif pe pământ,
Un sol pentru Domnul,
Fii curat, un tânăr sfânt,
Să inspiri Sionul!

Haideţi azi să ne silim,
Ca în curăţie,
Să-I dăm viaţa lui Isus,
Pentru Împărăţie!
Amin.