Învierea lui Lazăr

Lazăr, fratele lui Marta şi-al Mariei, sora sa,
s-a îmbolnăvit de moarte - şi din greu pe pat zăcea.

Ele au trimis să-L cheme pe Isus la ei grăbit
- dar până s-ajungă Domnul, iată, Lazăr a murit!

Marta şi Maria-n lacrimi au ieşit 'naintea Sa
şi-au zis:
- De-ai fi fost aicea, Doamne, Lazăr nu murea!

Dar şi-acuma ştim că dacă ceri ceva la Tatăl Sfânt,
El Te-ascultă şi-mplineşte orişicând al Tău Cuvânt.

- Unde l-aţi pus? zise Domnul, - şi-atunci ele L-au condus
la mormântul unde Lazăr sta de patru zile pus.

Domnul S-a rugat spre ceruri Tatălui - şi a strigat:
- Lazăre, vino afară! ...
- şi-a ieşit mortu-nviat...

Mulţi care-au văzut aceasta, au plecat spunând de El:
- Aşa ceva niciodată n-a mai fost în Israel!

Însă unii-au mers în grabă şi la farisei au spus
şi de-atunci vreau fariseii să-L omoare pe Isus.

Omule, când Domnul face
lucruri cum n-ai mai văzut,
cazi 'naintea Lui slăvindu-L
şi-L urmează neabătut.

Vai de cel ce nici minunea
nu-l va-ngenunchea pios,
el ca cei vrăjmaşi ajunge
ucigaşul lui Hristos...