Iese puiul din găoace

Iese puiul din găoace


Iese puiul din găoace,
Călcând ţanţoş prin băltoace
Şi strigă în gura mare,
Să audă fiecare,
Că nu are de-nvăţat,
De la nimenea
Din sat !

Iar cocoşul îi vorbeşte,
Dojenindu-l părinteşte,
Ca un tată încercat,
Ce-i de vază-n
Al său sat .

Dar găina parte-i ţine,
Că doar nu-i un fitecine,
Iarăşi puiul amintit,
E din oul de prăsit !

Şi de zor cotcodăceşte,
Chiar dacă puţin greşeşte,
Iar cocoşul umilit,
Sincer s-a cam plictisit,
Şi-o luă spre sat grăbit .

Însă doi cai speriaţi,
La căruţă înhămaţi,
O luară val-vârtej,
Şi lăsară doar...
Un vrej
Din copilul răsfăţat
Cel născut ...superdotat .

Iar găina-l plânge-ntruna,
Purtând doliu totdeauna,
Fndcă puiul ei iubit,
A murit nemântuit .

25.11.2012