Iartă-mă, copilul meu

Iartă-mă, copilul meu,
Iartă-mă că mă stresez
Când tu pleci în lumea mare
Și nu știu unde ai mers.

Iartă-mă, îți spun într-una
Căci nu am luptat de ajuns
Dar eu știu în viață una
Te-am făcut să trăiești sus.

Iartă-mă că ți-am greșit,
Ți-am greșit că te-am iubit
Te-am iubit și te-oi iubi
Câtă viață voi trăi.

Iartă-mă, nu te-am condus
Cum m-a învățat Isus,
Din iubire am greșit
Căci pe Tine te-am dorit.

Iartă-mă căci pe pământ
Am avut un singur gând
Să te am lângă Hristos
Să fi veșnic bucuros.

Iartă-mă, băiatul meu
Dar tu știi că mi-este greu,
Viața asta o trăiesc
Pentru cer vreau să te cresc.

Iartă-mă că am greșit
Dar eu știu, ți-am oferit
Tot ce-n lume am avut
Căci mai mult nu am putut.

Iartă-mă, eu mă căiesc
Dar tot binele-ți doresc,
Vreau să fim o veșnicie
În a Sa împărăție.

Iartă-mă, copilul meu,
La Hristos eu strig mereu
Să îți dea înțelepciune,
De pe drumuri să te adune.

Iartă-mă, dar cât trăiesc
Eu atâta îmi doresc
Să te vad că îți dorești
Cu Isus tu să trăiești.

Iartă-mă, n-am reușit
Să te cresc cum am dorit
Dar de acum mă rog mereu
Să-ți vorbească Dumnezeu.

Iartă-mă, am eșuat,
Te-am crescut, te-am educat
Dar în lume ai plecat
Doamne, cât am lăcrimat.

Iartă-mă, copilul meu
Sufletu-mi în piept e greu
Vreau să te știu mântuit
Doar așa ești fericit.

Iartă-mă dacă tu poți
Dar eu v-am iubit pe toți,
V-am iubit și v-oi iubi
Câte zile-oi mai trăi.
Emilia Dinescu