Harul

A fost odată un împărat
Ce-avea puteri nemăsurate;
A fost chiar primul ce-a creat
Ce poți vedea și multe alte.

Era atât de înzestrat
Căci gândul ți-l putea citi,
Era un pionier în toate
În tot ce-a fost și ce va fi.

Putea crea și măsura,
Putea împărți și cântări,
Putea să facă orișice
Și chiar ce nu poți bănui.

Te ajuta când Îi cereai
Și Se-ntrista când n-o făceai,
Îți arăta unde-ai greșit
Fiind bucuros de-a sfătui.

Când mulți văzură că e drept
Și că punea la colț ce-i rău,
S-au mâniat pe împărat
Spunând, că El ne-aduce rău.

Dar, împăratul înțelept,
Ce bucuros făcea un bine
Știa că cei ce nu văd răul
Nu pot cunoaște ce e bine.

Și nu că ar fi vrut El asta
Ci pentru că ne-a prevenit,
Dar oamenii cu firea lor,
Tot cu cel rău s-au sfătuit.

Și vrând să-l scoată afar din ei
O face blând și cu iubire,
Dorind ca el să nu mai stea
În pieptul meu și nici la tine.

Dar răul, chiar nu vrea să plece
Și se ascunde peste tot,
El poate sta și-n minciunica
Ce tu o spui fără de rost.

O luptă grea are împăratul
Căci răul este peste tot,
Dar, ce vrea el să știm, e faptul
Că poate fi gonit din loc.

Și ne mai spune înțeleptul
Și prea-vestitul împărat,
Că binele învinge răul
Cât ar fi el de înarmat.

Chiar dacă stă într-o minciună
Sau în otravă zâmbitoare,
Mai poate sta și-n fapte rele
Și-n idoli fără de valoare.

Gândii împăratul că vom crede
Când oameni puși de el vor spune
Că răul ne aduce moartea
Și ne vom îndrepta spre bine...

Și scoși din căi întortocheate
Ne-a arătat o cale îngustă,
Spunându-ne că drumul ei,
Nu e ușor, dar ne ajută.

De vom urca, treaptă cu treaptă,
Pe drumul arătat de El
Ne va primi la El Acasă
Și raiul Lui, va fi și-al meu.

Dar oamenii s-au îndoit
De cele ce au auzit,
Chiar de minuni le-a arătat,
Spre Rai, ei tot nu au pornit.

Dar Împăratul S-a-ntristat
Văzând cum răul îi ucide,
Iar vălul ei înnegurat
Pe om, cum pune stăpânire.

Văzându-și Tatăl că e trist,
Unicul Fiu ce Îl avea
Pornii să își ajute Tatăl,
Pe om, dorind a-l libera.

Un Fiu de Împărat veni
Și Se născu umil în iesle,
Crescu iubit de doi părinți,
Ce Îi primi pentru o vreme.

Era crescut în adevăr
Și chiar de rău-i da târcoale,
El nu cădea în vreo ispită
Căci harul Lui era prea mare.

Și vrând cu noi a-l împărți,
Să fim primiți de Împărat,
A dat deoparte vălul negru
Prin jertfa care a urmat.

El chiar pe cruce a fost jertfit
Spălând păcatul meu și-al tău,
Dorind să fim răscumpărați
Primind și noi din harul Său.

Azi, harul Lui ne spune
Că Împăratul ne așteaptă,
Iar prea-iubitul Său Copil
Ne luminează calea dreaptă...

A fost odată-un Împărat
Care domnește și acum,
Iar Fiul Său, cel înviat,
Ne-așteptă lângă Tatăl Lui.

Prin harul ce ni l-a lăsat
Putem să locuim cu Ei,
Căci vor să împartă harul Lor,
Să fim în rai... și noi cu Ei.