Haina mea

Haina mea

Haina mea era pătată
Și eu n-am știut nimic.
Un prieten mă oprește
Și domol îmi glăsuiește
Ca să îl ascult un pic.

Eu în graba mea cea mare
I-am răspuns: "Nu pot să stau,
Mă grăbesc s-ajung la nuntă
Unde toți nuntașii cântă,
N-am nici timp și nici nu vreau!

Și când am ajuns la nuntă
Și pe ușă am intrat
În odaia bucuriei
Chiar în toiul veseliei
Pe stăpân l-am supărat...

A oprit toată-asistența
Și tăcere se făcu
Și chemând un rob din casă
Mă ridică de la masa
Și-amuții când mă văzu!

Hei, prietene, - îmi zice -
Cum de ai intrat aici?
Unde-i haina ta de nuntă
De ce n-ai? Acum cuvântă!
Vreau să te ascult ce zici.

Am înmărmurit de spaimă
Nu știam ce să răspund...
...Dar deodată somnul dulce
Se-ntrerupe și se duce
Căci dormeam în somn profund!

Și de-atunci când mă oprește
Și îmi spune că sunt rău,
Vreun prieten sau vreun frate
Stau și le ascult pe toate
Și mă rog lui Dumnezeu!

Amin Ian.29.2010 Chicago
George Petre