E tot acolo... e mama!

E tot acolo... e mama!

E tot acolo... în locu-n care
Ai cunoscut-o când erai un fir;
Când mângâia făptura-ți nevăzută,
Și Domnului te închina în fericire
Sau suspin...
Când te purta pe brațe de iubire,
Și te hrănea ''cu Dumnezeu'',
Când îți șoptea cuvinte atâta de frumoase
Din fuiorul Duhului divin... iubire-curcubeu,
Pe care nimeni, niciodată,
Nu le-a rostit în dreptul tău.
- E-aici! ... muncind să-ți fie ție bine,
Să ai tot ce poate ea, nu a avut vreodat'
Să nu duci lipsă de nimic, la masa-i-mbelșugată,
Să porți iubirea vorbelor rostite;
Ele să-ți fie nedezlipit șirag,
Lumină-i sfântă-n zâmbet-fericire,
Și brațul ce te-ajută să treci de mic, din lume,
La al Stăpânului scump prag.
E umbra ce-nsoțește ființa-i cea mai dragă,
Copilul ei ! Ce-n pântec l-a purtat;
E cântul ce alină suferința,
În tulburare-ți sau necaz.
E pâinea ruptă-n 'n' bucăți,
Să-ți fie saț din plin-n iubire,
Și leagănul ce-n rugi te-a însoțit,
De când erai un mugur în a ta pruncie.
- E mama!
Un arc întins-n săgeți către dușman,
Ce-ți apără viața în drum spre Canaan.
E soare-nţelepciune,
Cupă-nectar cu buzele de rouă,
Medicament când doctorii te-aruncă
În diagnosticul ''viaţă întreruptă!''.
E podul, puntea către cer,
Făcut din lacrimi-rugăciune,
Să poți să mergi nestingherit spre El
Și curcubeu-I cer.

19 iulie 2017
Sanda Tulics, Wiscosin