Copilului meu, Radu

Privesc în urmă, prin ochii amintirii
Și am făcut din suflet lăcaș numai iubirii,
Cu fulgii de zăpadă pe lume ai venit
În ziua în care Domnul, chiar El a plănuit.

Ai fost o bucurie, un dar ce l-am primit,
Erai plăpând ca floarea ce iarna a înflorit,
Dar Dumnezeu, ca dar, El mi te-a dăruit
Și El avut-a grijă și mult te-ai împlinit.

N-am fost o mamă bună căci nu ți-am dăruit
Nimic în astă viață din ce tu ți-ai dorit,
Nu am avut putere, curaj eu n-am avut,
Dar am avut iubire și am putut să lupt.

De acum îți cer iertare pentru tot ce am greșit,
Să nu uiți, drag copile, ce mult eu te-am iubit
Îți dau drumul să zbori, să pleci pe calea ta,
Dar să nu uiți nicicând că sunt doar mama ta.

Nu am putut să lupt, să iți ofer mai mult
Doar Domnul să îți dea un nou zel și început
Pe unde tu vei merge, aș vrea să nu mă uiți
Și sfaturile mele aș vrea să le asculți.

Nu am putere, acuma aș vrea să te însoțesc
Dar mamele-s făcute c-atunci când puii cresc
Să-i lase ca să zboare, din cuib ei vor pleca
Și-i însoțesc cu ruga și toată dragostea.

Te aștept copilă dragă, acasă să revii
Să nu uiți c-ai o mamă, așteaptă ca să-i scrii
Căci calea e departe și drumul este lung,
Dar dragostea e mare și-n rugă te ajung.
Emilia Dinescu