Copiilor mei

Ca orice mamă, vin la Tine,
Copii mei să nu mi lași
Căci mie, Doamne mi-e rușine,
Dar Doamne, ei sunt copilași.
Eu am greșit în dreptul lor,
Te rog, să fi Mântuitor
Doar Tu mai poți să le vorbești,
Doar Tu mai poți să îi trezești.
Strig Doamne, azi în rugăciune
Căci vin la Tine cu rușine,
Am brațe goale, ca o stearpă
Și inima tare mă înțeapă,
Copii mei în lume sunt,
Mai bine intru în mormânt
Decât să văd cum în ruină
Se duc ei, doar din a mea vină.
Nu am știut să le vorbesc,
Nu am știut, Doamne, să-i cresc,
Ca jertfă eu nu i-am adus
Pe altarul Tău eu nu i-am pus.
Acum privesc cu neputință,
Dar strig cu a mea slabă credință,
Te rog, trezește-i, nu-i lăsa
În nepăsarea asta grea.
Te rog, Isuse, le vorbește,
Din nepăsare Tu-i trezește.
Deschide-le ochii să vadă
Ce fericire îi așteaptă
Pe calea Ta de se îndreaptă,
Să vadă că-i amar paharul
Atunci când nu mai este harul,
Te rog, acum în rugăciune,
Ajută-i Doamne, să se adune,
Să vadă că-i amar și greu
În lume fără Dumnezeu.
Eu am greșit și mă căiesc,
Cu Tine am vrut, Doamne, să-i cresc,
Dar nu știu unde am greșit
Copii-n lume mi-au ieșit,
De lângă Tine au plecat
Doar eu, Isuse am eșuat
Căci Tu ești sfânt și ai putere
Și știu că simți a mea durere
De aceea, eu în rugăciune,
Te rog să faci azi o minune
Să vadă a Ta iubire mare
Că lumea este o închisoare,
Ei se cred liberi, fericiți,
Nu știu că sunt nenorociți,
Ei fără Tine azi aleargă,
Ajută-i Doamne să înțeleagă
Și viața veșnică s-aleagă.
Emilia Dinescu