Cine?

Cine-i spune rândunicii
cum să-și facă cuibul?
Cine-i dă albinii ghes
să-ngrijească stupul?

Cine-i dă puterea
de-a-și căra-n spinare
greutatea-i dublă
firavei furnici?
Cin’ i-arată drumul
berzei călătoare?
Cine-aprinde becul
de pe licurici?

Greierul când cântă, oare cui îi cântă?
Urechiușe n-are, singur să se-audă.

Și broscuța oare, când înoată-n lac,
cui i se-adresează, cu acel oac-oac?
De unde-i parfumul florii de liliac?
Zahărul din prună, vitamina C, coada ei micuță, de la cine e?

Broasca cea țestoasă
face-abia doi pași
Nu-i așa grăbită, cum e-un iepuraș.
Îns-acasă-ajunge înaintea lui!
Nu știu ce-i minune, dacă asta nu-i...

Cine-i croitorul
hainei
de pe fluturași?

Pe cireașa verde cine o vopsește,
În frumosul roșu
care mă uimește?
Cine-i spune ploii să coboare jos
Din nourașul cela,
vesel și pufos?
Firav ghiocelul, cum de-i curajos?

Ochii mei, gurița, părul meu frumos,
Gustul, simțul, văzul
Oare-s de prisos?
Te aud, te văd, plac și te iubesc
E-o minune viața, faptul că trăiesc!

Sunt minune eu, o minune ești.
Minunate-s toate care ne-nconjor:
Toate-arată înspre
Tatăl Creator.