Toma, zis Geamănul

- gemeni -
odat’ pe an - mireasmă-n rânduri sfinte -
când se deschid şi cărţi şi drumuri înapoi
toţi te vedem de ghimpul necredinţei
cum eşti mânat să negi a cuielor sentinţe
rămase ca dovezi în palmele-I nestinse
dovezi şi pentru voi şi pentru noi

„Geamăn” ţi-au pus porecla; cu cine semănai?
adânc ascunse-n tine o droaie de-ntrebări
nelămuriri şi taine te-asemănau cu mine
şi zile după zile mă potrivesc ‘napoi
şi semăn necredinţelor din tine

cum plus cu minus parcă sunt necesari socoatei
în golul ranei vrut-ai să-ţi pui vârful de deget
să umpli ce lipseşte din palmele-i bogate
iar potrivire-aceea să-ţi biruiască ochii răpuşi de multe scuturi
şi solzii lor să cadă, de ei tu să te scuturi

mă văd acolo lângă mai geamăn c’ucenicii
fricoşi să-şi trâmbiţeze a îndoielii şoaptă
cum stau şi te aşteaptă să ceri tu cu glas tare
ce toţi voiau s-audă, da` tu să pui în faptă

o, Tomo, cum din toţi mă vreau frate cu tine
gemeni în vorbă, ‘n cuget şi în realitate
genunchiul tău s-ascundă genunchiul meu în mine
iar mintea să cuprindă dovezile-i bogate
şi din adânc să iasă ale credinţei roade
să fim la fel şi-n ele; …asemenea
în toate. .