Toma, frate...

Toma, frate…

Toma, frate, de ce n-ai crezut
În mesajul despre înviere?
Inima ta chiar nu te-a durut
Când tot ce respiri credință-ți cere?

Toma, frate, cum de ai uitat
Când Stăpânul tău calma furtuna!
Tu știai că Domnul a creat
Florile de tei, brazii înalți și luna…

Toma, frate, oare să fi fost
Teama că vrăjmașul biruise?
Și-ai crezut că nu mai are rost,
Că la Golgota totul murise… ?

Sau, poate-ai gândit că este drept
Să alegi din multele dovezi,
Ai crezut că cel mai înțelept
E s-atingi cu mâna ta, să vezi… ?

Toma frate, ai zis cam des „eu…”
Și-ai privatizat cam mult credința
Tu l-ai abordat pe Dumnezeu
Prin condiții, sau cu… necredința!

Toma frate, totuși sunt uimit
De fluviul de har și de-ndurare
De faptul că Domnul te-a iubit
Cu semnul din mâini și din picioare!

Toma, frate, iar sunt în uimire:
Nu ai fost un biet necredincios!
Crezul tău și astăzi e vestire
Despre Domnul nostru glorios.

„Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Zis-ai tu atunci cu mulțumire
Ce-ai spus tu, astăzi rostesc și eu:
„Isus este drum spre nemurire!”

Toma, vreau să știi că îți spun frate
Că la fel ca tine sunt și eu,
Dintr-un om pierdut, plin de păcate
Acum mă încred în Dumnezeu!

Toma, frate, vorbind de credință
Și fiind de harul Său purtați,
Eu mă rog: „Fă, Doamne, cu putință
Să avem alături mai mulți frați!”

16.04.2015