Te asteptam din nou sa vii!

Gemeau maslinii in gradina tulburata,
Iar stropii mari de sange iubire revarsau,
“Voi face-ntotdeauna doar voia Ta, drag Tata!”
Se cobora al mortii val pe fata-I intristata,
In slavile celeste toti ingerii plangeau.
…………………………………………………………
Pe dealul sortit sa priveasca Calvarul,
Urca incet cu pieptu-nsangerat, Isus
Era ‘ntristat si parca nu-si putea ascunde amarul,
Dar linistit… stia ca-n sangele-I varsat va curge Harul,
Si ca-mplineste voia Tatalui de sus.

Pe crucea ce uneste cerul cu pamantul,
Isus dadea intregii lumi o-mbratisare,
Murea, Acel ce-A Fost de la-nceput… Cuvantul,
In dragoste ne pregatea vesmantul
Alb si curat al Vietii viitoare.

Pe dealul trist al Capatanii mijeau zorii,
Ingrijorata spre mormant Maria a plecat,
Incet se risipisera pe ceruri norii
S-a pravalit deoparte piatra inchisorii,
Christos e viu! Christos a inviat!

Mormantu-i gol si giulgiul neatins,
Unde e Domnul? Ah, dar cine L-a luat?
Atatea ganduri dintr-odata m-au cuprins,
Maria! O voce calda, un fior, si-o mana m-a atins…
Rabuni! Esti aici, Esti viu, ai inviat!

Ma duc in cer la Tatal, sa va pregatesc un loc!
Si… s-a umplut gradina de fluturi argintii,
Atata bucurie de simt ca ma sufoc,
In inima-mi zdrobita se naste un nou foc…
Rabuni! zicem astazi la fel ca si Maria si…
Te asteptam din nou sa vii!

Marius Alexandru, 04/05/2020