Tãcere !

Tãcere!

DA! . . tãcerea-i lãsatã demult peste sat
Cãci nu cu mult timp, un Trup însângerat. .
A fost atârnat pe cruce-n locul meu
Ca eu, sã am împãcarea, cu Însusi Dumnezeu.

DA! . . la Golgota pe cuie, în lemn atârnat
Rãbda Divinul Miel, ce era îndurerat. .
Rãbda ocarã, batjocuri si chin
Ca eu sã fiu înfiatã, de Însusi Cel Divin.

Golgota suspinã cãci crucea-i prea grea
Iar cuiele din palme si picioare-L durea. .
Si Isus, TACE, de dragul tãu si-al meu,
DIN NOU! ca sã avem împãcarea cu Însusi Dumnezeu.

Si Maria plânge când Îl vede murind
Cãci a fãcut atât bine, si totusi, ei L-au rãstignit. .
DA! . . a sters lacrimi ce pe-obraz zãboveau,
A vindecat atâtea boli ce îi împovãrau.

L-a vindecat pe Lazãr cã sora-l plângea,
S-a îndurat si de orb cã el cersea. .
A fãcut minuni pe ape si pe uscat,
Si iatã o minune: EL NE-A SALVAT!

DA! . . si iarãsi TÃCEREA s-a lãsat peste sat,
Doar un plânset departe se-aude 'ndurerat. .
E glasul Mariei ce te-ndeamnã cu dor,
Sã-L urmezi pe ISUS, al tãu Salvator!

Amin

Bivolãrie, 01.07. 2014
https://youtu. be/Xy9Bj7BRToo