Sutașul

-O, Doamne, Tu exiști și El e fiul Tău?
Ce am făcut Stăpâne? Îmi pare atât de rău!
În noaptea condamnării nici vântul nu bătea
Doar el sutașul singur vorbind se auzea.

-O, Doamne, ce-am făcut cu Fiul Tău iubit?
Pe crucea din Golgota chiar eu L-am răstignit?
Cum o să pot trăi cu-această grea povară?
Doar gândul c-a murit, pe mine mă-nfioară...

Știam că nu-i ca ceilalți era deosebit,
C-o faptă sau vre-un gest pe nimeni n-a jignit,
Pe nimeni n-a-njurat, o vorbă nu a spus,
Mergea spre junghiere precum un miel supus.

Cu toții Îl huleau dar El tăcea din gură,
Atât de bun și blând a cerului făptură
Erau grămadă toți: ostași, țărani, rabini,
Pe frunte când i-au pus coroana cea de spini.

Și L-au bătut cu biciul pe spatele zdrobit,
Dar El sărmanul Om, o vorbă n-a șoptit.
Nici când i-au luat cămașa n-a zis nici un cuvânt
Doar i-a privit cu milă, atât era de sfânt.

Iar ochii Săi cei blânzi și buni și fără vină
Purtau parcă în ei a cerului lumină,
Căci nimeni până acum nu a putut să ierte
Pe ucigașii săi ce aruncau cu pietre.

Dar El, de Tine Tată, El se ruga mereu
Și se vedea Stăpâne că-i Fiu de Dumnezeu.
Nimeni și niciodată de azi și până-n veac
Nu a strigat vreodată: Iartă-i că nu știu ce fac!

De pe la ceasul șase când cerul s-a înnegrit
Și-un întuneric dens în lume a venit,
Până la ceasul nouă când a strigat sfârșit,
Pe Tine Te-a-ntrebat de ce L-ai părăsit.

Vedeam chipul în lacrimi, simțeam durerea Sa,
Dar inima de piatră, de piatră mă făcea
Priveam spre trupul Său pe cruce atârnat
I-am dat să bea oțet cu fiere-amestecat,

Pe un burete, pe-un ramur de isop cu vârful ascuțit.
Când a luat oțetul a zis: "S-a isprăvit!"
Zdrobit de greutatea păcatului luat,
El capul și-a plecat și duhul și L-a dat.

Acolo sus pe cruce între cei doi tâlhari
El aducea iertarea și o dădea în dar,
Isus murea pe cruce ca mai apoi să învie
Să poată să ne ducă pe noi în veșnicie.

Cum Doamne dintre toți... să fiu acela eu
Ce-a răstignit pe cruce pe Însuși Fiul Tău?
Nu am știut Stăpâne că Tu aveai un Fiu,
Atât de răbdător, de milostiv... și viu...

Cu forța ce-o aveam atunci eu am strigat:
-Voi nu-nțelegeți oare pe cine ați condamnat?"
Și am căzut zdrobit de fapta ce-am făcut
Că eu, cu a mea lance pe Domnul am omorât.

O, Doamne, Sfânt Isuse ai să mă poți ierta?
Eu inima Ți-am frânt-o cu însăși fapta mea...
Există îndurare pentru un ticălos
Ce L-a crucificat pe Domnul Isus Hristos?

***
Nu cred că e vre-o zi în viața ce-o trăim
Să treacă liniștită ca noi să nu greșim.
Vino la crucea Lui, cu al tău păcat sau vină,
Nu sta în întuneric, hai vino în Lumină!

Isus Hristos te așteaptă ca să te pocăiești
Și viața ta de-acum cu Domnul s-o trăiești.
Domnul ți-oferă o viață plină de bucurie
Ce vrea să o petreci cu El în veșnicie.

Amin!
27.04. 2024 Danielescu Alina Camelia