Stând în locuința tainică a lui Dumnezeu

Sub brațul Tău cel veșnic, Doamne Tare,
Mi-ai pregătit locașul, cetatea de scăpare:
E-un cuib zidit pe Stâncă, de mâna Ta, Părinte,
Unde m-ascund, păzită sub aripile-Ți sfinte!
În tainica Ta sferă, o, Doamne PreaÎnalt
Mă apără perdeaua cu heruvimi-de neant!
Lumina-i din menora cu șapte brațe sfinte
Aici este și masa cu pâini puse-nainte:
De dimineața-s calde, jertfite pentru Tine,
A doua zi, sfielnic, le gust în preoțime.
Iar jerfa-Ți necurmată e Mielul înjungheat,
El are șapte ochi; cu multe cununi e-ncoronat.
M-apropii cu sfială, de El, de
serafimi,
Cu darul meu: trei fii-trei trandafiri cu spini...
Mă mângâi cu blândețe, cu drag mă prinzi în mâini,
Și-mi spui că mai aștepți doi porumbei bătrâni.
Căci multe locuințe ne-ai pregătit, Isus,
În țara Ta, grădină cu pietre scumpe, sus!
Și într-un vis mi-ai arătat Tatăl, pe o terasă
Cu flori și canapele, cum ne-așteaptă Acasă.