Spune cruce, ce-ai văzut?

Spune cruce, ce-ai văzut?

Cruce, cruce, vin la tine,
Te întreb, că vreau să știu
De ce ești atât de veche
Și ai lemnul cenușiu?

De ce ai pe brațe cuie
Și ți-e plânsul chinuit
Te întreb, că vreau să știu
Ce-Mpărat ai găzduit?

De ce-ai fost atât de grea
Pe spatele chinuit,
De acei ce L-au bătut
Și pe cruce L-au suit?

Cum de L-ai culcat sub tine,
Când pe umeri te-a purtat,
Cum de nu te-ai topit oare.
Greutatea să-I fi luat?

Spune-mi, spune-mi ce-ai văzut
Între ceruri și pământ
Câte șoapte-ai auzit
De la Cel ce-a fost vândut?

Mai bine erai un Tron
Pentru Domnu-n veșnicie;
Acuma aveai sub tine,
Un izvor de Apă Vie.

Mai bine erai un pom
În a raiului grădină;
Ai fi fost înconjurat
De iubire și lumină.

Dar... ești lemnul cel vestit,
Vechi de veacuri și crăpat,
Pe care-a murit în chin,
Cel mai mare Împărat!

Dar să știi, că nu pe tine
Viața Lui S-a terminat;
Acum șade în vecie,
Căci pe veci a înviat. Amin!