Spre Emaus

După sfânta Sa-nviere, S-a mai arătat Isus
la doi ucenici ce seara se duceau spre Emaus.

- Despre ce vorbiţi pe cale? i-a-ntrebat cu glasu-I blând...
Ei cu inimi întristate I-au spus păsul lor plângând.

Dar El le-a grăit mustrându-i:
- O, zăbavnici şi greoi,
cum nu credeţi ce-n Scriptură a fost scris şi pentru voi?

Trebuia Hristos să rabde ca să intre-n slava Sa,
- şi le-a tâlcuit Scriptura, tot ce-n ea de El scria.

Iar când au ajuns chemându-L, a intrat şi El cu ei
şi la cină-L cunoscură că-I El, sfinţii-nvăţăcei.

Şi cu inima arzândă, chiar atunci au alergat
spunând tuturor pe cale că Hristos a-Nviat!

... Voi toţi cei la care Domnul vi S-a arătat cândva
şi la care spre-a-L cunoaşte El v-a dat lumina Sa
spuneţi fericiţi cu glasul cel mai 'nalt şi curajos
şi vestiţi la toţi minunea că a Înviat Hristos!