Spălarea picioarelor

Coboară seara în cetate, peste străduțe, peste case
Luând cu ea forfota zilei și soarele ce-o adunase.
Dacă priveai prin geamul mic de la odaia cea de sus
Vedeai cei doișpe ucenici cu-al lor Învățător, Isus.

Plutea un aer de iubire de dragoste și bunătate,
În camera neîncăpătoare era atâta unitate
Vorbeau de Paște și de miei, de noaptea aceia-n care
Domnu’ îi scosese din Egipt și le dădu salvare.

Și totuși. . Isus cunoștea tot ceea ce-o să fie
El era Dumnezeu cel Sfânt venit din veșnicie.
Știa că Iuda o să-L vândă, că Petru se va lepăda,
Că Îl vor părăsi cu toții și-L vor abandona.

Dar asta nu schimba nimic, căci îi iubea pe fiecare
C-o dragoste neobosită și infinit de mare.
De aceia coborâse din cerul înstelat
Să moară pentru om, să-l scoată din păcat.

Și ridicându-se ușor din locul de onoare
Se dezbrăcă de haină să-i spele pe picioare
Luând ștergarul după masă, la mijloc se încinse
Și puse apă în lighean și pe-un genunchi se puse

Și îi chemă pe toți să vină, pe toți îi invitară
Să îi spele pe picioare de colbul de afară,
Priveau mirați, cum El să-i spele pe picioare?
Pentru un rabin nu exista ofensă mult mai mare.

-Cum Doamne, nu inteleg cum să mă speli pe mine
Când eu ar trebui ca să Te spăl pe Tine?
-Petre, nu pricepi ce fac, dar crede-Mă că așa e bine
Căci de nu te-oi spăla nu vei avea parte de Mine.

Domnul, le-a dat o pildă să învețe să iubească
Pe orice frate, soră cum trebuie să-l slujească,
Nu contează ierarhia, de ești prezbiter sau păstor
Când lucrezi pentru Isus ești doar un simplu slujitor.

Dragostea e o poruncă de la Dumnezeu lăsată,
Fără dragoste n-ajungi sus în slava minunată
Dacă vrei ca să ajungi sus, sus în cerul luminos
Împlinește azi Cuvântul și urmează-L pe Hristos!

Amin!
10.04. 2026