SOARELE ETERN

Sosise ceasul aspru ce-L așteapta-ncruntat
Pe Domnu-nvățător, Mielul nepătat;
Pregătit era Isus să suporte iadul greu,
Ura cea cumplită a oștii celui rău.

Trecut-a Domnul nostru prin focul arzător
Suportând nuiaua, biciu-usturător,
Batjocura murdară, cuiele de fier
Și chinul de pe crucea ce stătea sub cer.

Dar mai greu de-atât a fost momentu-n care
Despărțit a fost Cel ce-aducea Salvare
De Tatăl ceresc iubitor și glorios,
De Casa Lui cea dulce din cerul luminos...

Peisajul ce-l dădea Calvarul lui Cristos
Era așa de trist, așa întunecos
Încât chiar și cerul fost-a afectat
Și, plin de întristare, el s-a întunecat...

O noapte ireală precum iadul arzător,
Totul era trist și înfiorător...
Și într-un final, după ce-a murit, Cel sfânt
A fost luat de pe cruce și pus în mormânt...

Trecuse ziua-aceea și ziua următoare;
Noaptea era ca gheena arzătoare...
Dar în zori, la mormântul Mielului jertfit,
O tainică minune s-a înfăptuit:

Isus Cristos Cel sfânt ce fost-a biciuit,
Învățătorul nostru, ce fost-a răstignit,
A înviat! A rupt zăvorul către cer
Ca noi în veșnicii să putem trăi cu El!

Isus e viu, ce bucurie! Haidem să cântăm
Și pe-al nostru Salvator să Îl lăudăm!
Doar prin Harul Lui măreț și minunat
Putem să fim copiii Celui Preaînalt!

Haidem toți creștinii în voie să cântăm
Și pe Domnul nostru să Îl înălțăm!
Isus Mântuitorul ce răul biruiește
E Soarele etern ce-n slavă strălucește!

Să sune din plin tobe și trompete,
Să sune din plin orice instrumente!
Isus Mântuitorul ce răul biruiește
E Soarele etern ce-n slavă strălucește!