SENTINȚA

A fi mamă, a fi tată,
e un dat de la Iisus,
El e Cel Ce ne arată
unde în Ceruri am ajuns,
cât a fost de trist şi este
ştie numai Dumnezeu,
tu, nefiind decât poveste,
cum gândeşti că-ţi va fi greu? !

El ne spune răspicat,
uneori... un pic mai dur:
„ - Rob, de eşti, sau împărat,
sufletul să-ţi fie pur
şi... puternic, curajos,
te înarmează cu credinţă,
fii un mic Iisus Hristos
retrăind a Lui sentinţă! ... ”.

Gânduri vechi, gânduri haine,
nu da voie, în vreun fel,
răului să intre în tine,
fă şi tu ce-a făcut El! ...

Te vor răstigni pe cruce,
cuie în tălpi ţi se vor bate,
tu iubeşte-o că e dulce,
nu-ţi dori o altă moarte... !

Când va fi la judecată,
de la Anna la Caiafa,
Adevărul, de îndată,
îţi va umple în veci carafa! ...

Vei simţi că-ţi este sete,
foame crâncenă îţi va fi
de dreptatea acelor cete
care în cer hrănesc copii.

Strâmba judecată, dreaptă,
vei afla, dacă asculţi,
de la Domnul Ce te-aşteaptă
cu ai săi ucenici desculţi.

Tu, picioarele, Îi sărută
şi încearcă să înţelegi
că dreptatea, dacă-i multă,
nu-i dreptate, ci-s doar legi...

Nu căta la muritori,
la străini, păgâni, barbari,
judecata până-n zori,
nu-s decât sărmani fugari! ...

Zi de zi, noapte de noapte,
se ascund de adevăruri,
de Iubire nu au parte,
mintea lor e în chivăruri...

Pentru o mână de arginţi,
pentru trupuri dezbrăcate,
sufletul şi-l vând, cuminţi,
nu gândesc că fac păcate.

Ei, în numele credinţei,
prinşi de tot în cercul sadic,
dat-au curs degrab’ sentinţei,
n-au simţit destin heraldic! ...

N-au văzut că Împărat,
păscând turma Lui prin rouă,
lege veche a spulberat,
dat-a lumii Lege nouă! ...

Ochii, încet, li s-au închis,
n-au putut nicicum vedea,
n-au primit de veste în vis
cine lângă Cin’ şedea…
Se credeau că sunt puternici
judecând pe Drept cu drept,
pătimaşi sau prea cucernici,
se băteau cu pumnu’ în piept:
„ - Noi, Tâmplarule, să ştii,
vom afla cu adevărat
cum că, Fiul, Tu ai fii...
Te vom pune la încercat! ...
Te vom răstigni pe cruce,
cuie în tălpi, azi, vei avea,
Golgota şi-a ei răscruce
se prefac în cucuvea...
Cântec trist, cântecul morţii,
Îţi va fi prea închinat,
să vedem ce vrut-au sorţii:
pe tâlhar sau... pe Împărat? !”.

Iar mulţimea înfierbântată,
fără număr, fără minte,
se dezlănţuie deîndată...
Ce mai hulă, ce cuvinte!

Cete multe de iudei,
trecători sau gură-cască...
Câtă ură strânsă în ei!
Cât venin şi câtă iască!

Cât de trist să fii făţarnic,
credincios pe jumătate,
torni otravă tu, paharnic...
Ia paharul, dă-l pe spate!
Nu lăsa vreo înghiţitură
căci sosit-a vremea ta:
“ - Dacă torni otravă, ură,
din pahar doar tu vei bea!
Ori nu ştii că asta-i soarta? !
Se întoarce la tine roata! ... ”.

Preoţii se întrec şi ei
cu bătrânii, cu nepoţii,
să-L hulească, se cred lei...
Nu ştiau că... ei sunt morţii!

Aşa, morţi, precum se vede,
au o ultimă dorinţă:
„ – Mulţimea… în cine crede?
În tâlhar, în pocăinţă? !”.

Hotărârea este una:
“ - Slavă sfintei sărbători!
Fiindcă-i Paşte, ţi-e totuna
de trăieşti sau... dacă mori? !
De e bine, de e rău,
când cu cei fără de lege
vei ajunge socotit,
tu nu poţi nicicum allege,
ci sosit-a ceasul tău!
Proorocia s-a împlinit!”.

Căci, în prag de sărbătoare,
Pilat, guvernator mare,
a întrebat, ca întotdeauna,
după cum cerea cutuma:
„ - Ascultaţi, supuşii mei!
Vremea e să tăiem miei,
să fim buni, mai iertători,
că toţi suntem muritori...
Să îmi răspundeţi, azi, în cor:
pe cine să nu omor?
Pe Iisus Nazariteanul,
acuzat de blasfemie
şi găsit nevinovat,
sau... pe Baraba, tâlharul,
care a ucis o mie
atunci când s-a răsculat?”.

Astfel, începu norodul
a-şi cânta singur prohodul
când striga, pe rând, în cor:
„ - Pe Iisus, eu îl omor!”.
Fiecare trecător
se gândea în a sa sine:
„ - De-aş putea să Îl omor,
n-aş mai fi un oarecine,
ci m-ar slăvi împăraţii
că doar ei au fost salvaţii
de Iisus, numit Mesia,
ce le-ameninţă moşia
şi-apoi dânşii, în secret,
spun ”.

Astfel, începu mulţimea
să-şi ascută isteţimea
şi să pună în balanţă
pe care Isus înhaţă,
pe cel care-i fiu de tată
şi se cheamă Baraba
sau pe fiinţa vinovată
de-a se numi Mesia?

Dacă spunem Baraba
cine ne va mai scăpa
de cei ce ne-au cucerit
şi robie am suferit,
cine pentru a’ noastre drepturi, libertate, bunăstare
va lupta cu toţi romanii, cine va mai fi în stare?
Unul este Baraba, fiul tatălui, Isus
și-l vrem liber, mai presus
decât orişice sentinţă,
decât orice judecată,
îi va învinge pe romani,
ne va fi şi nouă tată!
Pâine albă ne va da,
noi vom fi stăpâni de ţară
şi, de-aceea, vom striga:
“ - Nu vrem, Baraba, să moară!”.

Cât despre Iisus Mesia? ...
Ce va stabili domnia!

Şi, când fost-a răstignit,
încă doi au pătimit…
S-a întâmplat în Sfânta Vineri…
Erau trei şi, toţi trei, tineri!

Tâlharul din partea stângă
Îl hulea, fiinţă nătângă…
Gura sa nu mai tăcea,
ci întruna brotăcea:
“ - De eşti Tu, Hristosul,
Te rog cu frumosul: