Secerătorul

Secerătorul

În lanul ca de grâu ce dă în copt,
Tu ai intrat Isus la secerat.
Ai strâns în snopul Tău și spice,
Ce pentru unii, erau de aruncat.

Din buruieni și spini, ai strâns cu grijă,
Și nu Te-ai plâns, că snopii erau grei.
Când firave se legănau acele spice,
Un spic a fost și Toma, un spic a fost și Andrei.

Mereu în brațe Tu ai strâns la spice,
Deși în snop, nu toate erau bune.
A fost un spic, ce n-a crescut în boabe,
Și l-ai cărat cu Tine, deși era tăciune.

Înaintai prin lan, cu secera în mână,
Și Te pândeau boierii, să vadă ce alegi.
Și răbufneau ca valul, ce-i gata să se spargă,
Când pălămida lor, Tu n-ai vrut s-o culegi.

În noaptea remușcării, își celebra trădarea,
Un spic plin de tăciune, ce fuga a ales.
Iar spicele din snop, își duc pe gene somnul,
Pe când Secerătorul, Se roagă tot mai des.

Și astăzi mai coboară, din nori Își face trepte,
Prin lanuri El mai umblă, să strângă ca și Rut,
La boabe și la spice, ce au căzut din coșuri,
Pe miriștea cea aspră, din snop când au căzut.

Viorel Balcan 12 aprilie 2013