Se apropie Învierea! (versiunea2)

Se apropie Învierea!

Cine poate înțelege?
Noapte, săbii și ciomege…
Sărutarea cea vicleană care face prima rană;
Zarvă, țipete și frică ce-mprăștie turma mică.
Însă ceva ne șoptește, tainic, spulberând tăcerea:
„Taci! Ascultă! Ia aminte! Se apropie-Învierea!”

Un complet de judecată ce-i grăbită și nedreaptă,
Acuzații nefondate, gloatele manipulate
Care strigă-n disperare: „Răstignește-ni-L Pilate!”
Huiduieli, bătăi, batjocuri, toate l-adăpostul Legii
Isus rabdă și șoptește: „Tată, iartă-i!
Prin durerea Mea, de dincolo de fire,
Se apropie-Nvierea și-nălțarea în mărire!”

Oamenii plini de viclenie,
Biciul, haina stacojie, spini, batjocură și cuie...
Pe Calvar crucea o siie Fiul Omului - zdrobitul,
Huiduitul, Răstignitul...
Sulițe și Răni și sânge - Fiu de Dumnezeu se frânge,
Isus strigă, nu mai poate… Inima în piept se zbate...
Dar în ce mai cruntă luptă, nu conteaz-armura ruptă;
Nu te doare boldul morții, când te-nalță înspre glorii,
Nu te uiți la omul-tină când te-ajută spre Lumină...
Dar mai tare ca Puterea e-Învierea! E-Învierea!

Arșiță, bătaie, sete și oțetul din burete
Doi tâlhari, batjocuri, cruce
(Doamne, oare le poți duce?)...
Cuie grele mușcă greu, patimi grele-n Dumnezeu!
El să aibă patimi grele? El să sufere, să spele
Patimi și păcate multe (tot mai multe și mai multe... ?)
Tatăl fața își întoarce, cerul de durere tace...
Iată Jertfa-nsângerată! Cerul tace... „Tată! Tată!
Pentru ce te-ascunzi de Mine? Sunt Eu Omul-de-rușine?”
„S-a sfârșit!” Pierdut e totul? Moartea își ridică Votul:
„L-am învins cu-al meu topor! Piatra îi va fi zăvor!
A fost sigilat mormântul! Corbii, apele și vântul
Vor mânca un pumn de tină ce a fost cândva Lumină... ”
Însă Trupul sfânt zâmbește și ceva ne amintește:
„Dincolo de-a morții fiere se apropie-o-Înviere!
Unică, înscrisă-n Cronici, sfidând îngerii demonici,
Dincolo de-orice durere e-o-Înviere! E-o-Înviere!”

Și a fost o Înviere!
Cerul o sărbătorește și-n Adânc ea se vestește!
Isus este viu! Sunt liber și iertat sunt de păcate!
Cel Zdrobit împărățește! Adevărul a învins și Dreptatea biruiește!


Sunt și astăzi situații... cel viclean iar dă târcoale
Să ucidă, să doboare.

Nici acum nu ducem lipsă de-acuzații și respingeri,
De oameni ce prinminciună îți pun spinii drept cunună
Și paharul cu venin ei ți-l dau și azi în mână.
Din trădare curge sânge și te vezi impins în șanț,
Iar durerea te încinge, ca o haină, ca un lanț.
Viața uneori e chin, alteori ești pus în flăcări
Nu uita să crezi, creștine: și-atunci Domnul e cu tine!
Dacă azi tu poți bea fierea, mâine fi-va Învierea!

Sufletul trudit îți plânge, când moartea cei dragi ți-i frânge,
Ori dușmanul îi înșală, și-ți rămâne casa goală.
Când ești singur și trădat, să știi: Domnul a-nviat!
Plece Moartea și Durerea: Se apropie-Învierea!

Poți să ții acum în mână cupa cu oțet și fiere.
Poți avea aici înfrângeri, și din rănisă-ți curgă sânge;
Pe nedrept hulit, respins, totuși ești de neînvins;
Când Dușmanul cel mai aprig crunt îți macină căderea,
Nu uita: Viu este Domnul! Ți Se apropie-Învierea!