SĂRUTUL PREFĂCU A LUI IUDA

SĂRUTU PREFĂCUT A LUI IUDA


Însoțit de o gloată mare, Iuda-L vinde pe Isus
S-a îndreptat spre Ghetsimani, știa că Îl va găsi
El în fruntea tuturor, la preoți era supus,
Nu-i păsa, că se înjosește și un trădător va fi.

Nu-i păsa, căci al său gând era, la ce va primi
Banii, mintea i-au luat și la făcut trădător,
Să fie totul sfârșit, acum asta își dorea,
Să plece, să nu mai vadă, ca să-i fie mai ușor.

Un semn ca să-l recunoască, că este cel căutat
Avea ca să Îl vorbească ca unui om cunoscut,
Cu vorbe meșteșugite s-a dus și L-a sărutat,
Banii i-a luat degrabă și apoi a dispărut.

Era norod adunat, preoții îi conduceau,
Aveau săbii și aveau bâte, pe Isus să-l nimicească,
Plini de rău voiau să atace, de El se apropiau,
Fiecare își dorea să poată, să Îl lovească.

L-au prins, căci El s-a lăsat, ce-i scris să se împlinească
El ura lor o simțea prin priviri ucigătoare
Putea să scape, să plece, pe ai Lui să-i părăsească,
A ales de acum, să treacă prin aceea grea încercare.

Ca pe un tâlhar L-au dus, Sinedriul Îl aștepta,
Caiafa și cărturarii și cu toți cei din cetate
Ei voiau să dovedească, că o mare vină avea,
Că la ei e adevărul, numai ei aveau dreptate.

La distanță-L urmărea Petru, să vadă, ce-a fi
Prefăcut că nu -L cunoaște, doar ca simplu privitor
Credea că nimeni de acolo, nu îl va descoperi.
Dar faptul că a mințit, era greu, apăsător.

Amin

Câmpia Turzii, 8 aprilie 2026