Săptămâna patimilor

Te-am urmărit Isuse cu lacrimi mari de jale,
În săptămâna tristă a patimilor Tale...
O săptămână cruntă, când părăsind mărirea,
Prin jertfă fără murmur Ţi-ai arătat Iubirea.

Te văd Isuse Doamne, izvor de bunătate,
Cum stai sus pe colină plângând pentru cetate,
Mergând singur pe drumul ce traversa pustia
Sau când plângeai alături de Marta şi Maria.

Ai împărţit durerea cu cel ce-avea durere,
În viața zbuciumată adusa-i mângâiere,
Ai fost Acel ce lumii salvarea o aduce
Şi noi drept răsplătire Ţi-am pregătit o cruce.

Te văd luând prosopul în semn al umilinţei,
Fiindu-ne de veacuri exemplul pocăinţei...
M-a fascinat Fiinţa ce radia lumină
Deşi ştia ce chinuri aveau curând să vină.

N-am înţeles Iubirea ce nimeni n-o-nţelege
Şi taina care omul nu poate s-o dezlege...
Cum ai putut cu Iuda să fii părtaş la cină
Ştiind ce-o să se-ntâmple acolo în grădină?

Te văd în Ghetsimani zdrobit de suferință
Rugându-Te: “O, Tată, de este cu putință,
Alungă de la Mine paharul de urgie,
Dar mai presus de toate, doar Voia Ta să fie.”

Din veacuri peste veacuri de-odată adunate
Căzut-au peste Tine a lumii-ntregi păcate.
Povara lor Isuse acolo în grădină,
Lăsat-a ca să curgă pe Faţa Ta senină,

Izvoarele de lacrimi amare ca veninul
Iar crunta Ta durere nu şi-a găsit alinul...
Aud şi-acum suspinul ce-a scos sudori de sânge
Din Trupul ce de veacuri la Masa Ta se frânge...

Ai fost vândut pe banii din „punga blestemată”
Şi-apoi adus de oameni să stai la judecată,
Tu, Cel fără de vină, ai fost legat cu ură
De cei fără de lege la stâlpul de tortură.

În mintea mea şi astăzi ca un ecou răsună
Cumplita răzbunare din mintea cea nebună.
Un cui ce fără milă în palma Ta străpunge
Şi-apoi o rugăciune ce pânʼ la Cer ajunge:

“O, Tată! Te rog, iartă a lumii răzvrătire,
Priveşte azi spre oameni prin Marea Ta iubire!
Nu ţine Te rog seamă a lumii răutate,
Arată-Ți înc-odată Divina-Ţi bunătate!”

Te-am urmărit Isuse, cu lacrimi mari de jale,
În săptămâna cruntă a patimilor Tale...
A fost cea mai cumplită şi tristă săptămână
Ce-n amintirea noastră pe veci o să rămână!