Rugăciunea-n Ghetsimani

Toți și totul e uimit,
Domnu-n Ghetsimani Se roagă,
Pe cer stelele-au pălit,
Luna s-a oprit, în grabă.

Doar luceafărul plăpând,
Ca o lumânare,
Luminează tremurând,
Lupta Sa, cea mare.

Cerul tot a-ncremenit,
Îngeri milioane,
Toți privirea și-au oprit,
Lupta-i pentru oameni!

Unul doar Se roagă jos,
Pentru omenire:
Fiul Tatălui, Cristos,
Ceilalți adormiră..

Doarme Petru și Ioan,
Adormiți de întristare,
Numai Iuda cel viclean,
Face planul de-arestare.

Isus a îngenuncheat,
Întristat de moarte,
La pământ S-a aruncat,
Ceasul e aproape..

Fața I s-a preschimbat,
Picături de sânge,
Tot pământul a udat,
Ceru-ntreg, tot plânge..

„Te rog Tată, dacă vrei,
Poți paharul să Mi-l iei,
Totuș, nu voința Mea,
Facă-Se doar voia Ta.”

Lupta e la apogeu,
Rugăciunea fierbe,
Omul, e cu Dumnezeu?
Sau în veci, se pierde?!:

„Tată, dacă-i cu putință,
Depărtează-l de la mine,
Totuși, nu a Mea voință,
Vreau să-mpac, omul cu Tine.”

Și mulțimea de păcate,
Fără număr, negre toate,
E păcatul meu și-al tău,
L-au străpuns pe Dumnezeu.

Însă liniștea adâncă,
Cineva a spulberat-o,
Chiar și rugăciunea sfântă,
S-a oprit în loc, deodată..

Vine Iuda cu ostașii,
Arme, bâte și ciomege,
Tot mai tare se-aud pașii,
Pe Isus ei vin să-L lege.:

„Scoală Petre și Ioane,
Ceasul Meu a și sosit,
Rugăciunea pentru oameni,
Iată, că, s-a și sfârșit.

Iuda vine cu ostașii,
Cu aprozii și sutașul,
Să mă ducă la Pilat,
Pentru a fi judecat.”