Rastignitul

Răstignitul

Pe un drum cu fruntea însângerată,
Păşea un om cu greu ducând
Povara noastră de păcate,
Şi-o cruce în spate-i atârnând.

Băteau în El cu bici romanii,
În cel cea coborât de sus
Scuipau în El şi cărturarii,
O cât ai suferit Isus.

Pe frunte El purta cunună,
Dar nu de flori ci numai spini
Aşa ştiură ca să-i pună,
Omenirea noastră de haini.

Urca mereu la deal înspre tortură,
Adesea suspinând din greu
Acolo unde-l vor zdrobiră,
Pe Fiul scump de Dumnezeu.

Urcata-i Isus pe Golgota,
Cu cuie mâinile ţi-au străpuns
Apoi pe cruce ridicata,
Pe Mielul scump iubit Isus.

Şi acolo toţi priveau cu ură,
Râdeau, scuipau, batjocoreau duşmanii
Iar ca în loc de băutură,
Oţet cu fiere i-au dat tiranii.

Dar fiinţa aceasta nepătată,
Prin jertfa ei la toţi ne-a dat
Iertare ,viaţă fără plată,
Şi mântuire de păcat.