Rastignirea

RASTIGNIREA


Din Slăvile cereşti, restrâns e tot infinitul.
În trupul Lui Isus, a coborât Prea Sfântul,
Să şteargă nelegiuirea, fără margini, din om,
Să defrişeze pământul, de-al păcatelor spini,
Să poată altoi mlădiţe noi, în al vieţii pom,
În om... neprihănirea... să prindă rădăcini.
Satan feroce, se tulbură, nu voia să piardă.
Şi a pornit la atac... cu întreaga lui gardă.

La locul numit... "Locul Căpăţânii",
Pe Golgota... urlau păcătoşii... păgânii.
Îşi băteau joc de Isus, cu mare mânie,
L-au dezbrăcat de haine şi l-au biciuit.
Apoi l-au îmbrăcat cu o haină stacojie,
L-au pălmuit, scuipat şi l-au îmbrâncit.
I-au făcut coroană de spini... Rege să fie...
Hristos... se lăsa lovit... de a lor nimicnicie.

În încăpăţânarea cu care se-nverşunau...
Vederea le era tulbure şi-n turbare răcneau.
Fruntaşii... aţâţau norodul la necredinţă...
Spunând: dacă pe alţii i-a mântuit... izbăvit...
Dacă El... e Hristosul... s-arate... că are putinţă
Să se mântuiască... să nu se lase chinuit.
El... Fiul Lui Dumnezeu... cu milă i-a privit.
Pentru salvarea lor... avea un plan de-mplinit.

În ziua aceea cruntă... împletită cu durerea...
Cerul... plin de negre nebuloase... de fum părea.
Se adunară grămadă... grei negri nori...
Peste strigătul mulţimii... ce-ţi dădea fiori:
-„Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor,
mântuieşte-Te pe Tine însuţi!"
Se ridica în batjocură şi glasul tâlharilor:
-„Nu eşti Tu Hristosul?
Mântuieşte-Te pe Tine însuţi,
şi mântuieşte-ne şi pe noi!"
Isus privea şi nu spunea: Vai, vai de voi!
El se ruga... cu durere... pentru sufletul lor:

-„Tată iartă-i că nu ştiu ce fac!"
Ei nu ştiau ceea ce cer... nici ce vor...
Şi ce osândă îşi cer... dacă nu tac.
-Ai milă Tată...de sufletul lor!

Pe Cel ce deschise uşa cerului pentru ei...
Cu ură... îl puseră să moară... între mişei.
Între tâlhari... stătea pe cruce Neprihănitul...
Isus Hristos... Stăpânul hotărârilor eterne.
S-a cutremurat pământul... şi-ntreg zenitul...
Martori ai păcatelor negre... în taverne.
Moartea... primise pentru o clipă... putere.
Călcată urma să fie... de o Înviere.

Omul... sub povara grea a fanaticelor păcate...
N-a înţeles... la ce lucrare mare... lua parte.
La Golgota... se semna pentru noi... izbăvirea...
Prin Cel ce era... adevăratul Stăpân al Vieţii.
Se plătea păcatului negru... despăgubirea.
În ceasul acela... se ivea crepusculul dimineţii...
Se desfăşura... minunata lucrare a mântuirii.
Răstignirea... era salvarea omenirii.
AMIN !