Rănile ce încă dor...

Treizeci de arginţi şi-o sărutare,
Nimic mai mult, nimic în plus
Acesta-i preţul pentru care
A fost vândut atunci Isus!

Zeci de ostaşi veneau spre El.
Peisaju-ţi lasă-un gust amar...
Iuda, printr-un sărut face apel
Şi sar toţi pe El ca pe-un tâlhar.

Ostaşii L-au adus sa fie judecat,
Mulţimea-i revoltată, apostolii suspină.
"Nu-i vinovat", le-a spus apoi Pilat
Nici chiar Irod nu i-a găsit vreo vină.

Însă acest răspuns nu i-a mulţumit.
Norodul şi fruntaşii stigau cu toţi aşa:
"Noi pe-acest Isus Îl vrem răstignit"
Şi eliberat îl vrem pe Baraba!

Din acest punct începe-un chin cumplit...
O coroană de spini, o cruce mult prea grea,
De toţi scuipat, de toţi batjocorit...
Aşa a fost drumul ce-a dus la Golgota.

I-au bătut cuie în mâini şi în picioare,
I-au dat să bea oţet, în coastă L-au străpuns.
Plin de răni, Isus, c-o ulimă suflare
A zis: "S-a împlinit", iar Duhul I s-a dus.

Mă gândesc la El, și mă gândesc la mine
Privesc la drumul Lui și la drumul meu
Eu n-am urcat Golgota cea plină de suspine
Și cad mereu sub cruce atunci când dau de greu!

Când văd dragostea Lui scrisă cu stropi de sânge
Și când mă văd pe mine că nu pot iubi
Mă umplu de rușine, și ochii-mi vor a plânge
Căci pentru mine Domnul din dragoste muri!

Când Îi văd sudoarea, când văd palmele Lui
Când Îi văd coroana cum Îl apasă greu...
Mă uit apoi la mine, bătut n-am nici-un cui,
Căci a fost răstignit Isus în locul meu.

De atâtea ori te-am răstignit și eu prin viața mea
Și de atâtea ori am stat nepăsător,
Dar îmi îndrept privirea de azi spre Golgota
Spre locul rănilor ce încă dor.