Purtând povara lumii

Purtȃnd povara lumii, pe Golgota urcȃnd
Ai mers tãcut la moarte, cu ochii lãcrimȃnd;
Ȋndurerat și singur, strãpuns de-al urii fier
Ai fost zdrobit pe cruce, între pãmȃnt și cer!

Tot rãul, tot pãcatul din lume adunat
A fost vãrsat pe Tine, în trupul Tãu curat!
Batjocori, pumni și lanțuri, nuiele, cuie, spini,
Toți demonii-aruncarã noroaie peste crini!

Sub ploaia de ocarã, în rugul de durere
Ardea a Ta ființã, cu Tatãl, în tãcere!
N-a venit nimeni, Doamne, sã-Ţi șteargã trupul, fața
Cȃnd te sãpa durerea și Te luptai cu viața!

Nu ți-am dat apã, Doamne, cȃnd ai strigat: “Mi-e sete!”
Ţi-am dat, rȃzȃnd prostește, oțet, într-un burete.
Și nu știam ce rugã spre Tatãl, Tu îndrepți
Cȃnd înaintea morții spuneai: “Te rog, sã-I ierți!”

Și-atunci cȃnd am pus piatra pe sfȃntul Tãu mormȃnt
Ne-am bucurat cã moartea, Isuse, Te-a înfrȃnt.
Ȋn rãtãcirea noastrã, mȃnați de rea credințã
Credeam cã vei rãmȃne un mort, în neființã!

Dar faptul învierii, în ființa Ta, Isuse,
A luminat și Iadul și Cerurile-nchise!
Tu-ai sfȃrtecat zapisul, sentința condamnãrii
Cu mȃinile iubirii și florile durerii!

Prin sȃngele Tãu sfȃnt, în trista rãstignire
Ne-ai împãcat cu Tatãl, ne-ai dat o nouã fire;
Ne-ai scos de sub robie, ne-ai înviat cu Tine,
Ne-ai îndreptat privirea spre zãrile senine!

Lumina bucuriei și dragostea ne-ai dat
Și Darul mȃntuirii în Tine l-am aflat!
Tu ești a noastrã viațã și pe pãmȃnt și-n cer,
Izvorul de iubire, de pace și-adevãr!

Venim cu închinare și sufletul smerit
Cã-n locul nostru, Doamne, pe cruce Te-ai jertfit!
Și pentru-a Ta iubire și veșnicã salvare
Cȃntãm cu bucurie a dragostei cȃntare!

E jertfa mulțumirii, curatã și seninã,
Pe-altarul rugãciunii, în candela divinã!
Cãci Tu ești Adevãrul și sfȃnta Cale dreaptã,
Lumina, Ȋnvierea și Viața-adevãratã!

Cu primãvara-n suflet și duhul învierii
Suim, slãvind Lumina, pe treptele salvãrii!
Și-n flacãra Iubirii urcãm mereu mai sus
Pȃn’ vom ajunge-acasã, în cerul Tãu, Isus!

Florești, Cluj