Privesc spre Dealul Căpățânii

Privesc în gând, spre Dealul Căpățânii,
Și văd trei cruci, sus pe deal! ...
La mijloc era, Regele Iubirii,
Țintuit pe lemn, între doi tâlhari! ...

El, – bunătatea și sfințenia divină,
A fost judecat de păcătoși!
N-a greșit nimic în astă viață,
Dar sortit la moartea cea-mai-grea, a fost!

S-a născut în grajd, chiar într-o iesle,
El, Luceafărul strălucitor! ...
Era Comoara vieții pământene,
Dar n-a fost cunoscut... de orice muritor!

De multe ori, aparențele-nșală,
Căci ochii nu pot să perceapă tot...
Doar duhul! ... Și inima – de-i trează,
Și cugetul – de ești străjer pe post!

Ascunse sunt multe taine,
De mintea celor păcătoși! ...
Doar „pruncilor” le sunt dezvăluite,
Care-L iubesc pe Dumnezeu, și-s credincioși!
***
Isus, țintuit pe cruce, între doi tâlhari! –
Atât a văzut mulțimea, și unii L-au plâns, cu amar!
Alții... s-au bucurat! Dar totuși, pe gânduri au fost puși:
Văzând semnele divine, au simțit... țepuș!

S-a-ntunecat soarele, s-a cutremurat pământul,
Când Regele Iubirii, la moarte a fost dat!
Au început să simtă, că nu s-a sfârșit totul,
Dar n-au știut că este... un Început minunat!

N-au știut atunci, că s-a deschis o Cale,
Calea către Raiul minunat,
Că-n istoria omenirii, a răsărit un „Soare”,
Care pe mulți i-a vindecat și i-a luminat!

N-au știut că cerul, va fi mai luminos,
Și Lumina, va pătrunde în omul păcătos!
N-au știut atunci, deși li se vestise,
Că Isus, prin moartea Sa, o Cale ne croise!

N-au știut atunci, că Lumina este Viața,
Și în multe inimi, ea va topi gheața!
N-au știut atunci, că Isus e Învierea,
Și Puntea ce unește, Cerul cu-omenirea!
***
Dar, tu știi, prietene! ... Tu știi că a-nviat
Și cu moartea Sa, pe moarte a călcat!
Și tu știi, prieten drag, că altă cale nu-i...
Apleacă-te la cruce, predă-ți azi viața... Lui!