Primăvară - și în suflet

Primăvară, - și în suflet parcă simți nespus de dulce
duhul Învierii Sfinte plutind peste văi și lunce,
peste dealuri și prin crânguri ea-și trimite vestitorii,
inima din piept îți saltă, cu nesaț îi sorbi fiorii...

Ah, când primăvara vine și înghețul se topește,
toate-ncep o viață nouă, - câmpu-n flori se-mpodobește,
streșinile curg, și ploaia, darul cerului preasfântul,
înverzește văi și dealuri, făcând rai din tot pământul.

Când pornește cald, zefirul dinspre Miazăzi s-adie,
parcă simți și vezi Natura cum tresare și învie,
florile răzbat prin frunza ce-a căzut în multe toamne,
- cât de mari și minunate-s lucrurile Tale Doamne!

Tot așa e, frați și prieteni, și-n viața sufletească
Vântul Duhului când suflă, toate-ncep să se trezească,
inima-și deschide poarta, - intră Domnul Biruinței,
ochii plâng și vezi cum curge, caldă, lacrima căinței...

Sufletul tresare dornic de viața cea curată,
și din ceruri ploaie dulce, pacea binecuvântată,
se revarsă pe ogorul curățit de grea neghină,
iar semințele iubirii tot mai mult prin rădăcină.

Nu-i condei să poată scrie, nici cuvânt nu e de spus
ce de bucurii ți-aduce o viață cu Isus,
nu ți-e frică nici de viață, nici de moarte nu ți-e teamă,
ajutoru-I nu-ntârzie, când credința ta Îl cheamă.

Viața ta e-n Mâna care ține cerul și pământul,
care toate-n șase zile le-a făcut doar cu Cuvântul,
și Și-a dat pe Fiul Dulce ca păcatul să ni-l poarte,
- pretutindeni fericire, - de e viață, de e moarte...