Preţul plătit

Doi ochi din negrul gol se-arată,
Doi ochi în noapte strălucesc,
Apar în bezna-ntunecată
Şi spre Isus Cel sfânt privesc!

Un glas se-aude din străfunduri surde,
Un tunet larg din iad, de jos, venit!
Prin codri deşi, cu groaza, el patrunde,
Şi printre munţi şi-n largul infinit…!

“Renunţă!” strigă-nverşunat infernul!
“Renunţă!” strigă tare Belzebut!
“Renunţă!” se cutremură misterul
De lung ecoul, străbătut.

Dar, Isus urca încet Calvarul…
Urca să fie răstignit!
Să fie-o jertfă pe altarul
Cel sfânt, să moară ţintuit!

Pe Golgota, pe lemnul crucii,
În patru cuie pironit,
Să-nvingă veşnic norul fricii,
Căci harul fost-a dăruit!

Se-apropie de vârf, şi vântul
Ridică nori de praf, mugind…
E plin de spaimă tot Pământul,
Şi norii grei se văd venind!

Un rece glas răsună iarăşi
Să Îl oprească pe Isus,
Care mereu înaintează
Pentru a fi pe lemn străpuns!

Şi mii de şoapte, gânduri negre,
Aduc în mintea lui Isus,
Şi toate lanţurile grele,
De păcat, pe El le-au pus!

Dispare soarele îndată,
De nouri negrii fiind cuprins…
O beznă grea, întunecată,
Se lasă rece peste-ntins!

Se miscă munţii! Dealuri saltă!
Răcneşte marea ca un leu!
Pădurea-naltă fierbe toată!
Răsun-un răget lung şi greu!

Şi prin haosul năpraznic,
Prin furtuna cea mai mare,
De pe cruce-n chinul groaznic
Sub păcatele amare,

Se aude-un glas ce strigă
Din adâncul inimii,
Cu durere se ridică
Înspre cer, spre locuri vii:

“Eli! Eli!” se aude
Vocea grea de pe altar.
“Eli! Eli!” lung răspunde
Trist, ecoul ca de jar!

Toate lanţurile grele
Se sfăramă şi dispar!
Căci s-a dat ca preţ pe ele
Viaţa sfantă pe Calvar!

Deci ia aminte azi amice,
Căci acum pe calea dreaptă
Cel rău încearcă să te-nfrice
Şi să faci o neagra faptă!

Pe Domnul sfânt să-L laşi deoparte,
Sa te-abaţi puţin la rele,
Să nu-L slujeşti, decât în parte,
Doar când zilele-ţi sunt grele…

Dar nu uita: Isus te vrea întreg!
Nu doar o parte sau o clipă!
Şi-n ziua când tu spui: “Nu înţeleg!”
El, Domnul, pace-ţi înfiripă!

Un miel a fost jertfit pe-altar odată!
Un sfânt din ceruri pe Pământ!
El, Dumnezeu, Cu haina nepătată!
Şi-a treia zi ieşise din mormânt,

Ca tu să fi moştenitor în slavă!
În cer, la masa Lui, să fi primit!
Deci nu uita că mâna ta de-i slabă,
Isus te întăreşte prin Cuvânt!