Pe cine cauți tu, inima mea?

Pe cine cauți tu, inima mea?
1)
Stropi de rouă, pe florile din grădină,
Strălucitoare lacrimi fără nicio vină,
Parcă, mă strigă pe nume, în zori de zi,
Ca o trambiţă de argint din veşnicii.

2) Şi alerg în prima zi a săptămânii,
Printre copacii minunaţi ai grădinii;
Paşii aleargă, ochii sunt nerăbdători,
Caută de zor şi ei ceva, printre flori.
3)
-Pe cine cauţi tu, aici, în zori de zi?
In grădină, în răcoarea dimineţii?
''-Ce caut eu, inima mea, sigur, ştie,
Caut un mormânt şi o piatră pustie!''

4) O floare strivită, ce lumea a călcat,
Dar, în roua dimineţii, ea a înviat.
Vreau să aud glas cristalin îngeresc ;
-''Nu este aici al tău Domn mare ceresc!''


5)Eu vreau un glas dumnezeiesc, mângâietor,
Inima să-mi umple de bucurie şi dor,
Să-mi spună cu glas de Mire ceresc ;
-''Fii fără frică, Eu pe tine te iubesc!''

6)Caut şi alerg în roua dimineţii,
Să-L găsesc pe Isus, Domnul vieţii,
Să-mi spună cu glas de Mire ceresc ;
-''Fii fără teamă, Eu pe tine te iubesc!''


7)Să sun dintr-o trâmbiţă strălucitoare,
Să zboare ca o pasăre, la popoare,
Să spun că, floarea albă, venită de sus,
Azi, a înviat, şi se numeşte Isus !