Patimile Domnului Isus

(Marcu 8: 31-38; 9: 1)

La Betsaida Domnul aflându-se odată
La ucenici le spuse ce patimi o să-ndure
Și cum bătrânii țării-L va lepăda îndată
Și preoți, cărturarii și-a lor rea hotărâre.

Căci hotărârea luată va fi să-L răstignească
Și va fi mort trei zile, apoi o să-nvieze.
El le vestea pe față și fără să clipească,
Dar Petru, tot mustrându-L, voia să-L cerceteze.

Isus însă se-ntoarse. Privindu-și ucenicii,
Mustrând pe Petru-i zise: „Satano, înapoia!”
Căci gândul tău e astăzi la-a omului capricii
Și nu-i la Tatăl dulce ce zice: „Azi fă-Mi voia!”

Chemând apoi norodul și ucenicii-atunci:
„De cineva voiește să vină după mine,
Să-și lase toată firea, în spate să-și ia crucea
Și să-Mi urmeze Mie uitându-se pe sine.

Căci cel ce vrea să-și scape viața, se va duce
Și cel care-Mi urmează și-i în neprihănire
Va câștiga viață, chiar de-ar muri pe cruce,
Căci Domnu-i dăruiește în ceruri mântuire.

Și ce vă folosește să câștigați pământul?
Căci sufletul v-ați pierde și n-ați mai fi-n Lumină.
Sau sufletul de-l pierdeți ori dacă vi-l ia vântul
Cu ce-l răscumpăra-veți ca pacea să revină?

De cei ce li-i rușine cu Mine-n lumea sclavă
Și-n neamu-acesta mare, curvar, plin de păcate
Și Mie o să-Mi fie când voi veni cu slavă
Să judec lumea asta de rău și nedreptate.

Vă spun să știți acum: din cei ce stau cu Mine
Sunt unii-n care moartea nu va găsi plăcere
Căci mai presus de toate s-au lepădat de sine
Și vor vedea Regatul cum vine cu putere.”

AMIN!