Patimile Domnului

Motto: 1 Ioan 4:9-10 ""Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat
față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume
pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
Și dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci
în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă
de ispășire pentru păcatele noastre."" Amin!

S-a întors Isus din pustia Iudeii
Și începutul semnelor ce le-a făcut
A fost la nunta din Cana Galileii
Unde apa în vin s-a prefăcut.

Și câte semne au urmat după aceea
Pe când vestea Cuvântu-n sinagogi!
Tămăduia bolnavii în toată Galileea
Dar și dădea tărie celor slăbănogi.

Din îndrăciții care Îi ieșeau în cale
Duhurile rele cădeau la pământ -
Ca o recunoaștere a dumnezeirii Sale
De Fiu al Celui Preaînalt și Sfânt.

Vestea cuvântul Evangheliei cu putere
Că nu era un cărturar de lume învățat
Și nici un ghicitor sau cititor în stele
Ci era Hristosul - Cuvântul Întrupat.

Se întrista văzând norodul ce îndură
Și că-n păcat trăiește din neștiință...
Le tâlcuia mereu cuvântul din Scriptură
Și pe oameni îi chema la pocăință.

Se minuna norodul de a Sa învățătură
și se aduna mulțimea ascultându-L...
Dar cărturarii și bătrânii plini de ură
Au hotărât să fie omorât Cuvântul.

Mai greu era să-L prindă că norodul
Îl urmau cu miile oriunde S-ar fi dus,
Dar S-a băgat Satana în Iuda Iscariotul
Momindu-l cu arginți să-L vândă pe Isus.

Și Iuda, om fățarnic și iubitor de bani,
Un poftitor de-arginți și de avere,
L-a vândut când se ruga în Ghetsimani
C-o sărutare plină de venin și fiere.

L-au dus legat cu funii în curtea mare
A lui Caiafa... Și se bucurau vitregii
Că pot să-L judece și să-L omoare
Pe Dătătorul și Judecătorul Legii.

Aici începe judecata Celui nevinovat
Și călcătorii Legii hotărăsc și zic:
"Să fie răstignit! Pe cruce atârnat
Cel ce-a atârnat pământul pe nimic."

Și printre vorbele de-ocară și sudalme
La ochi Îl leagă, și așa batjocorit,
Aprozii Îl scuipă și Îl iau la palme
Pe Cel prin care toate s-au zidit.

I se pleacă într-o închinare malițioasă
Zicând: "Ești Împăratul ce avea să vină,"
Și Îl îmbracă cu porfiră mincinoasă
Pe Cel ce se înveșmântă cu lumină.

În dreapta-i pun o trestie ca să pară
Sceptrul puterii Lui împărătești
Și-L încununează cu cunună de ocară
Pe Cel ce împarte cununile cerești.

Îi pun pe umeri crucea pe Golgota s-o suie
Și sub povara crucii Îl biciuiesc mereu...
Acolo sus, e răstignit și pironit în cuie
Trimisul dragostei lui Dumnezeu.

Crucea răstignirii în zare-i înălțată -
Altarul sfânt pe care e jertfit
Mielul fără cusur, Mielul fără pată,
Cel care-i Sfânt și Neprihănit.

O întunecime cum n-a mai fost nicicând
Se așterne peste țara îngrozită...
Doar fii nopții se bucură văzând
Lumina lumii pe cruce țintuită.

Strigătul de moarte a Celui răstignit
Răscolește din temelii toată zidirea -
Întregul pământ se cutremură îngrozit
Când sulița străpunge Nemurirea.
*********
Așa S-a frânt pe cruce Începutul zidirii,
Cuvântul vieții și Adevărata Lumină,
Iar lemnul crucii - Crucea Răstignirii -
Plânge cu lacrimi grele de rășină.

Pe cruce a murit în chinuri crunte
Putând pe umeri păcatul lumii greu
Și S-a făcut pe Sine Însuși punte
Între pământul păcătos și Dumnezeu.

El moartea a gustat-o pentru noi
Și în ale Sale palme ne-a săpat...
Dar Tatăl Ceresc L-a înviat, apoi
Cu slavă și cu cinste L-a încununat.
Amin!
Alba Iulia 2 aprilie 2021