Pâinea Vieţii

Un ocean cu dune de nisip auriu,
Oi risipite mor de foame în pustiu,
Duhul Sfânt se plimbă între cer şi pământ,
Şi de Sus, se aşteaptă un singur Cuvânt.

O Pâine coboară, din cer, pe pământ,
Se opreşte o clipă în unghiul cel sfânt,
Iar din ea, răsare o rază de lumină,
Şi Coroană de Îndurare divină.

Şi Pâinea cerească se frânge, se frânge,
Pentru oaia înfometată ce plânge,
Căci cel ce mănânca din Pâine va trăi,
Cu Domnul Isus Cristos în veşnicii!

''-Luaţi şi mâncaţi! Acesta e trupul Meu!
În voi, va trăi, pe vecie, Dumnezeu! ''
Căci trupul lui Isus este o hrană,
Mai preţioasă ca a cerului mană!

Cel ce mănâncă nu va muri în pustiu,
Isus Cristos a înviat, este viu,
Ci va intra în cerescul Ierusalim,
Unde nu e soare, ci e un Rege divin!

Isus Cristos, a cerului vie Pâine!
Tu, din ceruri, ai venit şi pentru mine,
Şi Te-ai frânt şi pentru mine pe Altar,
Să trăiesc, prin Tine, în cerescul Hotar!


Oi risipite în nisipul auriu,
Şi al sufletului înfometat pustiu!
Luaţi şi mâncaţi din trupul lui Isus!
Este Pâinea cerească trimisă de Sus!