Pâinea lui Dumnezeu

Pâinea lui Dumnezeu


"Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă."
Ioan 6/33

În deșertul vieții, călătoresc din zori,
Vântul îmi cântă doar de nisipuri și nori,
De păcate, de griji, e plin umărul meu:
-Încotro să merg? Condu-mă Tu, Dumnezeu!


Un ocean de nisip, și arșiță mare,
Înaintez din greu, doar dune în zare,
Ochii cerșesc în zadar o scamă de nor:
-Tată ceresc, de apă și pâine mi - e dor!

Zăresc în depărtare doar o colină,
Dinspre care vine o chemare lină:
"-Veniți la Mine, cei trudiți și obosiți,
Mâncați din Pâinea vieții, ca să nu pieriti!"


Am ajuns cu greu doar la al șaselea ceas,
Un ciudat întuneric, nu văd niciun pas,
Dar un fulger luminos venea de la cer,
Biciuia pământul, striga lui Israel:

-" Pâinea lui Dumnezeu se frânge la lume,
Să mănânce cel rău, cel cu fapte bune!
Tatăl din ceruri împarte Pâine vie,
Cine mănâncă trăiește pe vecie.


La ceasul al nouălea, Pâinea se frânge,
E ora hotărâtă, tot cerul plânge,
Să plângi și tu, om muritor și păcătos,
Ai fost curățat prin sângele lui Cristos!"

Un trup însângerat și cu chipul duios
Și - a dăruit sângele pentru păcătos,
Privesc mâinile mele, pline de păcat,
Un om moare pe cruce, iar eu sunt salvat.


Eu nu L am cunoscut pe Cel de pe cruce,
El numele mi - L știe, păcate duce:
-Dar azi, Te strig pe Nume, o, Doamne Isus,
Numele meu, pe palma Ta, pe Cruce, sus!


Şi Pâinea cerească se frânge, se frânge,
Pentru drumețul înfometat ce plânge,
Căci cel ce mănâncă din Pâine va trăi,
Cu Domnul Isus Cristos în veşnicii!