Osana Regelui măririi!

Mulțimea ce venea din urmă, și cei care mergeau 'nainte,
Strigau ca într-o sărbătoare din vremile străvechi şi sfinte,
Într-un extaz de bucurie, umpluţi de Duh dumnezeiesc:
“Osana Fiului lui David, Osana Solului Regesc!”

Înghesuindu-se prin gloată, copiii plini de veselie,
Se strecurau cât mai aproape, mai lângă Dumnezeu să fie.
Era o zi de sărbătoare, Hristos era cu cei mai mici,
Venea pe-un măgăruș călare, înconjurat de ucenici.

Cu ramuri de finic în mână, noroadele strigau, “Osana!”
“Măria Ta, apucă sceptrul! Slăvite Rege, ia coroana!”
Și toţi cântau cu mic, cu mare, mergând către Ierusalim:
“E Sfânt Acela care vine-n Numele lui Elohim!”

Iar drumul dinspre povârnișul măslinilor cu frunza deasă
Era acoperit de haine, ca așternutul de mătasă.
Potecile se prefăcură într-un cortegiu luminat,
Într-un alai de-ncoronare pentru slăvitul Împărat.

Pe sub pridvoarele cernite, se-mpiedicau toți fariseii,
Mocneau de ciudă şi de ură, cu pumnii strânși arhiereii.
Dar sub arcadele de ramuri trecea Isus pe haine moi,
Și toți strigau cu bucurie: “Mesia a venit la noi!”

“E binecuvântat Acela ce vine astăzi să domnească,
Să ne aducă-mpărăţia, şi din Sion să stăpânească!
Osana Regelui Măririi, și pace fie-n ceruri sus!
În locurile prea înalte, Osana Domnului Isus!”